TRA ARMANAMI

Mărturiile lui Ion Ioanid despre aromâni în puşcăriile comuniste în memoriile sale publicate sub titlul : închisoarea noastră cea de toate zilele. Extrase :

Lire la suite de “Ion Ioanid : « De înţeles nu-i înţelegea nimeni fiindcă între ei vorbeau aromâneşte… » “

Si një i pasionuar pas poezisë dhe botimeve, sa herë që lexoj libra, mundohem të shenjoj apo të heq mënjanë poezitë më të bukura. Natyrisht, në një libër, për shembull, me rreth 100 poezi (dhe këtu e kam fjalën për poetët e vërtetë), më ka qëlluar që të përzgjedh 5 deri 10 të tilla. 

Lire la suite de “Kira Iorgoveanu-Mantsu : Poezia që kapërcen kufijtë (Naim Zoto)”

Postfaţa semnată de Naim Zoto la cartea Kirei Iorgoveanu-Mantsu Pânea di zboarâ : poezii pi limba armânâ=Buka e fialëve : poezi, tradusă în albaneză de Spiru Fuchi, apărută la editura Bottimet  M & B de la Tirana, în 2019 (Editie bilingvă aromâno-albaneză). 

Pasionat fiind de poezie şi publicaţii, ori de câte ori citesc cărţi, încerc să marchez sau să pun deoparte cele mai frumoase poezii. Fireşte, într-o carte de exemplu cu 100 de poezii (şi aici mă refer la poeţii adevăraţi) mi s-a întamplat să selectez5 până la 10 dintre ele. Din sutele de volume de poezie citite, puţine au fost cazurile în care să mă întorc la ele pentru a le reciti, pe când cazurile în care să-mi fi dorit să memorez poeziile, sau să citez din versurile sau strofele lor, au fost şi mai rare.    

De asemenea, nu am crezut că va veni ziua când voi da peste o carte de poezii din care să nu îndrăzneşti să omiţi aproape niciuna dintre ele. Pentru că toate poeziile sunt „antologice”, „the best”.  Şi, mai cu seamă, că poeziile şi autoarea lor aparţin unui popor şi unei limbi aproape uitate, răspândiţi prin lume ca meteori. Cine ar fi putut ridica mai frumos la nivel de artă soarta acestui popor tragic şi nu numai al lui! 

Dar nu întâmplător autoarea este femeie (Zboarâli – stranji arcati pi teli: Cumăts di mini arupti!); zămislită şi dospită în Balcani (Pi-amealu di Eyee – Avdu tuti limbili-a Balcanlui / Mashi a mea – iuva!); nu întâmplător ea aparține unui popor aproape sacrificat de istorie: (Adzâ frimtaiu unâ pâni / Pânâ tora nifrimtatâ:  / Sari nu lipsea / Itsi lacârmâ sari eara!); nu întâmplător ea aparține unei rase “migratoare”, mereu în mișcare, mereu în căutare, nu al ego-ului său, așa cum este moda artei în ziua de azi, ci a identității pierdute sau șterse (Hiu, poati, singura / Poetâ tu lumi cari / Moarti poemi amintâ!).

Ea este parte atât a lirismului, cât și a tragediei (V-adunatu tuts  / Sh-vâ zburâtu / S-mi ngrupats… / Fârâ njilâ câ, de, / Nu earamu frats!); ea este parte atât a trecutului, cât şi prezentului, şi în acelaşi timp o proiecţie a viitorului (Sh-tu a kirolui gurâ nisâtulâ / Io dzâlili nj-arucu unâ di unâ!)

Invidios fiind, regret că această poetă nu este albaneză; pentru că ar putea fi, dar mă consolează faptul că este ca noi, balcanică: (Unu papu sh-una maie-azburăscu/ Cu nipotlu: Gârtseashti! / Unu papu sh-unâ maie cântâ / A nipotlui: Vâryâreashti! / Unu papu sh-unâ maie lu hâidipsescu / Nipotlu: Arbinisheashti! / Unu papu sh-unâ maie adyivâsescu / A nipotlui: Rumuneashti! / Unu papu sh-unâ maie ciudusits mutrescu: /Nipotlu lâ plândzi pri-Armâneashti!)

Aceasta este marea poetă aromâncă, Kira Iorgoveanu-Mantsu, adusă cu măiestrie în limba albaneză de poetul Spiru Fuchi: (Noi himu râdzâtina /Ama pomlu i xenu… / Noi himu thimeljiu / Ama, altsâ hârsescu casa…).  

Fireşte, majoritatea compatrioţilor săi, armânii sau vlahii cum sunt cunoscuţi de albanezi, o consideră pe Kira Iorgoveanu-Mantsu poetă a lor. “Pentru noi, aromânii, şi pentru mine personal, Kira Iorgoveanu-Mantsu este un drapel”, declară criticul armân George Vrana. Pe cînd Mihal Prefti spune: “Kira Iorgoveanu-Mantsu, a oprit Timpul pentru Neamul ei, şi a deschis drumul spre libertate”. 

Dar Kira este mai mult decât atât, chiar, pornind şi de la viaţa ei: Născută la 22 septembrie 1948, într-un sat românesc, cu bunici veniţi din Grecia (Kavala) şi din Bulgaria, mutaţi în România în jurul anilor 1930, Kira îşi va întemeia familia sa în anii `86 la Freiburg, Germania, unde locuieşte şi astăzi. 

În timp ce în spirit și tehnică, literatura Kirei este cu totul diferită de poezia etnică tradițională: Kira Iorgoveanu-Mantsu este o multiplă şi multietajată metaforă, unde soarta armânului este în acelaşi timp şi soarta celuilalt: a albanezului, a grecului, a slavo-macedoneanului și așa pe rând, până la soarta umanității: (Easti amânatu pristi Lumi / Sh-easti-arâcoari… / Easti-amânatu s-ma spunemu / Tsi nâ doari…)

Şi după aceste două trepte rezultă că „alarma” urcă la niveluri superioare, la o scară globală: de la individ, la comunitate, apoi la soarta tuturor: „Mini, di njilji di anji xinitipsitâ,  / Patridha tsi nu u-aflu iuva …” Kira Iorgoveanu-Mantsu le cântă marilor pierderi ale acestei lumi (locul de naștere, patria, identitatea, originalitatea etc.) care sunt pierderi pentru toți și nu doar pentru cel care le pierde primul.

Poezia Kirei este atât de inteligentă încât reușește să depășească provincia și granițele, devenind parte a literaturii și a memoriei estetice și istorice mondiale.

Felicitări editurii „M&B” pentru această publicație valoroasă și demnă pentru bibliotecile cititorului albanez.

NAIM ZOTO

(traducere: Altin Kaso)

Cuvânt rostit de antropologul Leonidas Embirikos la seara de poezie în doua limbi, armână si greacă, « Pricunushteari ti poezia armânească », care a avut loc la Atena, pe 22 martie 2014.

Lire la suite de “Leonidas Embirikos : Există poezie armânească? Întrebare retorică… “

Pozitia autorului cărţii O istorie genetică (incompletă) a românilor (Humanitas) asa cum reiese din interviul acordat lui Lucian Popescu de la Contributor.ro (nu am putut achizitiona încă cartea) mi se pare binevenită tocmai pentru că arată de ce o istorie genetică a românilor nu este posibilă. Inconvenientul este că M. Netea nu rezistă la tentaţia de a reconstitui anumite momente ale istoriei românilor în funcţie de propriile lui păreri, mai mult sau mai puţin în acord cu versiunea consacrată de istoriografia românească privind formarea poporului român. O istorie fără legătură cu istoria genetică anunţată în titlu.

Lire la suite de “De ce o istorie genetică a românilor nu este posibilă : demonstrația lui M. Netea”

Extras din interviul acordat de cercetatorul în genetica Mihai Netea, autorul cartii O istorie genetica (incompleta) a românilor lui Lucian Popescu : 20.06.2022. 

Contributors.ro: Au existat multe controverse privind originea aromânilor. Și dați în carte câteva repere cu ceva s-a descoperit până acum privind originea aromânilor. Ce fel de populație sunt aromânii?

Lire la suite de “Ce fel de populație sunt aromânii?  Mihai Netea la Contributors.ro”

Mai întâi doresc sā mulțumesc stimatei Oana Glasu nu numai pentru traducerea în limba românā a romanului Markela scris de Thanas Medi, bine cunoscutul creator de capodopere literare, dar și pentru faptul cā a « urcat-o » pe Markela în avion și mi-a trimis-o mie în America. 

Traducerea este ea însāși o capodoperā ceea ce ar trebui sā confere originalului din limba albanezā (limba literarā a lui Thanas Medi) calitāți de super-capodoperā. 

Felicitāri si mii de mulțumiri stimatā Oana Glasu. Dupā numai 20 de pagini eram si eu îndrāgostit de Markela. 

Lire la suite de “Dini Trandu : cu privire la romanul lui Thanas Medi, Markela”

Comunitatea armână din România organizează expoziţia de pictura Micro-macro-Trans CORDIAL care reuneşte artişti de origine armână sau care au legatură cu lumea armânească la hanul Gabroveni între 6 si 23 mai. În acest cadru, va avea loc miercuri 18 mai la ora 18 o dezbatere cu Alexandru Gica despre cartea Unde e Aromânia ? de N. Trifon. Paragraful care urmeaza extras din Memorile lui Ion Ioanid va fi citit si comentat cu aceasta ocazie

Lire la suite de “Aromânii formau un grup așa de aparte și omogen încât…”

Pe 14-20.02.2013 a apãrut în  Dilema veche n° 470 articolul lui N. Trifon intitulat « Patria aromânilor ? » http://89.36.26.192/sectiune/tema-saptamanii/articol/patria-aromanilor. A urmat comentariul trimis de D. Piceava intitulat « Balcanii patria aromânilor ? » la care N. Trifon a rãspuns la rândul sãu.

Lire la suite de “Dialog între Dumitru Piceava și Nicolas Trifon despre « Patria aromânilor »”

La chronique de N. Trifon intitulée « L’ethnicité aroumaine est-elle soluble dans la nationalité roumaine ? » est parue dans le Courrier des Balkans début janvier 2021 au moment de l’apparition du livre  Ethnicité aroumaine, nationalité roumaine : la construction discursive d’une identité nationale (1770-1878) de V. Cretulescu. Ce livre est issu d’une thèse de doctorat sur  « le discours identitaire aroumain-roumain (à savoir, celui qui conçoit les Aroumains en tant que membres du peuple roumain ». Invoquant le droit de réponse l’auteur a envoyé le texte que voici au CdB que nous reprenons à notre tour :

Lire la suite de “Les explications de V. Crețulescu”