Sep 01

Carti ti Kira Mantsu (Thanas Medi)

Catégorie : HabariEditeur @ 12:23 pm

Pi arbinisheashte, armâneashte shi româneshte (trad. din albaneza : Oana Anca Mihaela Glasu)

Ju falenderoj nga zemra Z. Kira Mantsu, për fjalët e ngrohta dhe vëmendjen e vazhdueshme treguar ndaj krijimtarisë sime. Veçanërisht, ndaj Sokrat Buba… ”Fitoi romani për vllehët!”, shkrojtën gazetat shqiptare mes të tjerash, kur atij ju dha çmimi i Republikës, dhe unë ndjeva një krenari të veçantë.. Krenari për atë që isha dhe deri atëherë më vinte turp ta shprehja.Krenar se kisha bërë diçka për popullin tonë të panjohur e lënë në harresë, shpërndarë gjithandej trevave të Ballkanit.

Një popull me rrënjë dhe pa rrënjë, me shtëpi dhe pa shtëpi, me histori dhe pa histori, me atdhe dhe pa atdhe; me kulturë, zakone e tradita dhe këto në grahmat e fundit të tyre. Është gjë e bukur të bësh diçka që populli yt, pasuria folklorike dhe gjuha jote të mbijetojë…. Dhe ju, bashkë me shumë vllehë të tjerë, këtë vazhdoni ta bëni prej vitesh, ndaj edhe u takon një falenderim i veçantë. Me Sokrat Buba, qoftë dhe me vonesë, unë sa u bëra me ju. U rreshtova mes atyre që u dhimbset populli i vetë dhe nuk duan që ai të humbas

Haristuseri, doamnã Kira Mantsu ti zboarâli câldâroasi shi ti câshtiga tsi u spunji andicra di anyrâpserli a meali litirari. Shi, ma multu, ahoryea ti Socrat Buba. „Amintã romanlu ti Armãnji/Vlahi“ – anyrâpsea dzuarili ditu Arbinishii, cându romanlu apruke Premilu Natsiunalu shi mini dukiiu atumtsea unâ pirifanji ahoryea… Pirifanji ti atsea tsi earamu shi di cari, pãnã atumtsea, mi-arushunamu s-u spunu… Pirifanu ti atsea câ adraiu tsiva ti populu a meu nicunuscutu shi agârshitu, arâspânditu iutsido, tu Balcanu.

Unu populu cu râdzâtinji shi fârâ râdzâtinji, cu casâ shi fãrâ casã, cu isturii shi fãrã isturii, cu patridhã shi fãra patridhã, cu culturã, adets, arãdz – ama, shi aesti, adzâ, tu-atsea ditu soni minari. Easti ti miraki s-pots s-adari tsiva ca populu a tãu, avearea a lui folcloricã, limba a lui s-nu kearã. Shi tini, deadunu cu altsâ armãnji, aestã adrats, niacumtinatu, shi tr-atsea vâ si pricadi mari tinjii. Cu Socrat Buba, acâ niheamâ amânatu, aestâ adraiu sh-mini ca voi…Vâ trecu tu aradha a atsiloru cari doru ti mira a popului a loru shi nu voru ca elu s-kearã.

Vă mulțumesc din inimă, Doamnă Kira Mantstu, pentru cuvintele călduroase și atenția continuă pe care le-ați arătat față de opera mea literară. Și intr-un mod particular, față de Sokrat Buba… “A câștigat romanul despre vlahi!”, a scris printre altele presa albaneză, atunci când romanului i-a fost acordat Premiul național, iar eu am simțit o mândrie aparte…Mândrie față de ceea ce eram, iar până atunci îmi fusese rușine să exprim…Mândru, deoarece făcusem ceva pentru poporul nostru necunoscut și dat uitării, împrăștiat peste tot prin Balcani.

Un popor cu rădăcini și fără rădăcini, cu casă și fără casă, cu istorie și fără istorie, cu patrie și fără patrie; cu cultură, tradiții și obiceiuri, dar și acestea în ultimele lor zvârcoliri. Este minunat să poți face ceva pentru ca poporul tău, tezaurul folcloric și limba ta să supraviețuiască…Și dumneavoastră, împreună cu alți vlahi, tot asta continuați să faceți de mulți ani de zile și de aceea meritați, toată prețuirea. Prin Sokrat Buba, chiar și cu întârziere, am procedat și eu ca dumneavoastră. Vă înscriu în rândurile celor pe care îi doare soarta propriului popor și nu doresc ca el să piară…

2 réponses à “Carti ti Kira Mantsu (Thanas Medi)”

  1. Albanofil a dit :

    Cum sa fie limba aromana derivata din limba “proto-romana” cand cuvantul aromanesc “oclju” e mai vechi decat romanescul “ochi” si e mai apropiat cronologic de latinescul “oculus”? De ce sa nu fie numita limba-mama a romanei si armanei “limba proto-aromana” sau “stra-aromana” sau “aromana comuna”? E clar ca elementul “român” din “(limba) stra-româna” trebuie inlocuit cu “roman” (acelasi cuvant prezent in “Imperiul Roman”) iar limba-mama a aromanei si romanei (neatestata nicaieri, doar reconstituita de lingvisti) trebuie considerata ca un stadiu tarziu al latinei, asupra caruia nu are drept exclusiv nici poporul român, nici cel armân. La fel limba slava comuna de est (numita si rusa veche) nu apartine exclusiv nici rusilor, nici bielorusilor, nici ucrainenilor, nici rusyn-ilor. De aceea unii lingvisti au propus termenul Rusian (cu un singur “s”) in loc de “Old Russian” (=rusa veche; cu 2 “s”), similar cu “Byelorussian” a fost inlocuit cu “Belarusian” (cu un singur “s”) (pentru a nu fi tradus cu “rusa alba”, “Russian” insemnand “limba rusa” in engleza), “-rusian” (cu un singur “s”) neinsemnand nimic in engleza.

    https://lrc.la.utexas.edu/eieol/oruol

    “The title Old Russian serves to denote the language of the earliest documents of the eastern branch of the Slavic family of languages. The composition of the oldest surviving documents generally dates to some time within the 10th century AD. The term Old Russian is something of a misnomer in that the initial stages of the language which it denotes predate the dialectal divisions which mark the nascent distinction between modern Russian, Belorussian, and Ukrainian. Thus Old Russian serves as a common parent to all three of the major East Slavic languages, and as such a more appropriate term for the language is Old East Slavic. Unfortunately, in addition to being cumbersome, this terminology is not universally applied even within modern scholarship. Moreover, as the language Old Russian formed the medium of communication throughout the lands of the Rus [Rusĭ], about whom we will have more to say elsewhere in these lessons, some scholars employ the term Rusian for Old Russian. This is perhaps the most convenient of all the terms, but lamentably it is also the least commonly used.
    Throughout these lessons, therefore, the terminology Old Russian is employed with a bow to tradition.”

  2. Albanofil a dit :

    Iata si un alt exemplu: limba proto-reto-romana (proto-Rhaeto-Romance sau proto-Rhaetian in engleza) are trei limbi fiice romansa (Romansh), ladina (Ladin) si friulana (Friulian). Impreuna formeaza grupul Rhaeto-Romance sau Rhaetian de limbi romanice. Deci cuvantul latin “Romanus” (“Roman” in engleza) este prezent de 2 ori, prima data in Rhaeto-ROMANce, iar a doua oara in ROMANsh, deci limba-mama nu este proto-Romansh sau Old Romansh, ci proto-Rhaeto-Romance sau Old Rhaeto-Romance. Nu se foloseste numele uneia dintre limbi (Romansh) ca “primus inter pares”. Limbile ladina si friulana nu provin din Proto-Romansh/Old Romansh, ci din Proto/Old Rhaeto-Romance. De asemenea aceasta familie de limbi nu se numeste Romansh languages, ci Rhaeto-Romance languages.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Rhaeto-Romance_languages

    “Before the Roman conquest, the Alps were Celtic-speaking in the north and Rhaetian-speaking in the south. The area was incorporated into the Roman Empire during the reign of Augustus. The Rhaeto-Romance languages originated as a dialect of the provincial Latin of the central Alps.”

    Deci Proto-Rhaetian sau Proto-Rhaeto-Romance a fost mai intai un dialect al latinei populare (tarzii) din Rhaetia, la fel cum limba-mama a românei si armanei poate fi considerata un dialect al latinei populare tarzii din estul extrem al Imperiului Roman (nu se stie inca daca patria primitiva a vorbitorilor acestei limbi era “Dacia” (vezi nota de mai jos), deci un teritoriul care nu face parte din Peninsula Balcanica, fiind la nord de aceasta, sau o parte din Peninsula Balcanica, de aceea nici numele de latina est-balcanica — spre deosebire de latina vest-balcanica, adica dalmata — nu poate fi considerat corect). Daca patria primitiva a vorbitorilor de româna si aromana este la sudul Dunarii, atunci limba-mama a românei si aromânei poate fi numita limba “est-romană (nu est-română!!!) comuna” sau “est-romanica comună”.
    Nota: “Desigur” ca prin Dacia nu se intelege numai provincia romana Dacia, ci si zonele din Muntenia, Moldova, Crisana, Maramures, Bucovina, Basarabia unde locuiesc astazi vorbitori de româna si care nu au facut parte din aceasta provincie romană (unele apartineau de provincia romana Moesia: “Ad Moesiam”), altele nu au apartinut nici macar nominal de nicio provincie a Imperiului Roman. Toate regiunile acestea istorico-geografice sunt insa situate la nordul Dunarii, deci li se poate aplica, in extremis, numele de “parti din Dacia”.

Laisser une réponse