Apr 13

Academia româna postcomunista, cuib de fosti spioni comunisti ? Cazul Nicolae Saramandu

Catégorie : HabariEditeur @ 9:03 am

Academia româna postcomunista, cuib de fosti spioni comunisti ? Iata o întrebare la care, astfel formulata, poti sa fi tentat sa raspunzi afirmativ. Desigur situatia e mult mai complexa, nu mai putin alarmanta însa, în ultima analiza. Câteva observatii deci « la cald ».Cercetatorul Madalin Hodor (de la CNSAS) a publicat documentul de mai jos, care este o lista de colaboratori ai UM 0225, “unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti.” La numarul 179 apare numele lui Nicolae Saramandu, vicepresedintele Societatii de Cultura Macedo-Romana si directorul departamentului de dialectologie de la institutul de lingvistica al Academiei Romane “Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, nota ieri 12 aprilie Alexandru Gica pe contul sau FB citând studiul publicat în revista 22 (https://revista22.ro/70270588/ioan-aurel-pop-cornel-nistorescu-si-dorel-abraham-pe-lista-colaboratorilor-direciei-securitii-statului.html). Iata si facsimul documentului : https://revista22.ro/files/news/manset/default/Arhiva/fascimil_complet.pdf

Academia româna postcomunista, cuib de fosti spioni comunisti ? Iata o întrebare la care astfel formulata, tentatia e mare sa se raspunda afirmativ. Desigur situatia e mult mai complexa, nu mai putin alarmanta însa în ultima analiza. Câteva observatii deci « la cald ».

Nicolae Saramandu ocupa locul 179 pentru ca lista dezvaluita recent este alfabetica. El este devansat de istoricul Dan Berindei si de recent alesul presedinte al Academiei române, Ioan Aurel Pop, tot istoric. Având în vedere numarul impresionant de « colaboratori », doua sute, din document (sa nu uitam ca multi dintre cei care plecau în misiune de servici sau chiar la rude în Occident erau obligati sa raspunda la întrebari daca voiau sa repete operatia mai târziu) trebuie tinut cont de cel putin doua criterii : 1) Gradul de compromisiune, 2) Motivatia. În amble cazuri, sutuatiile variaza simtitor.

La cei doi istorici citati avem de a face cu o continuitate, ei sunt reprezentantii unui nationalism pe care l-as numi « de stat », mai degraba cinic si fara complexe. Odinioara angajat în operatiile de popularizare ale pozitiei oficiale privind istoria României în rândurile exilului românesc, Ioan Aurel Pop promova acum câteva luni « Chemarea pentru apararea integritatii teritoriale » a României semnata de 84 de academicieni. Orice s-ar zice despre avantajele pe plan de cariera pe care le puteau aduce asemenea initiative, putem vorbi despre o continuitate. Cu Nicolae Saramandu lucrurile sunt diferite. Greu de zis ce l-a motivat sa colaboreze, probabil ca ideea de a ajuta la propasirea comunitatii din care face parte a jucat un rol. Au existat si alte cazuri similare la aromâni. Fara discutie, Nicolae Saramandu a jucat un rol important în prepararea congreselor de la Freiburg si în primii ani de dupa decembrie 1989. De altfel, nu trebuie uitat ca obiectivul declarat al revistei “Zborulu anostru” si al animatorilor ei, începând cu Vasile Barba, nu era combaterea regimurilor politice comuniste în România sau Albania sau democrate, în Grecia, ci exclusiv afirmarea drepturilor culturale si politice ale aromânilor în tarile în care se gaseau.

Problema cu Nicolae Saramandu este ca dupa aceea, în loc sa se retraga decent din sfera politicului sau sa-si faca autocritica, el s-a întors tot mai virulent împotriva celor din comunitatea lui care continuau sa încerce sa obtina anumite drepturi politice si culturale pe care aromânii din România le meritau din plin. Iata-l deci pe pozitiile unui Dan Berindei care în perioada comunista nu s-a jenat sa-si denunte propriul fiu, Mihnea, tot istoric, dar solidar cu disidentii, sau a actualului presedinte al Academiei române. Cine ar fi zis la sfârsitul anilor ‘80, începutul anilor ’90, ca Nicolae Saramandu va adopta postura « Saru-mâna conasule » în fata tânarului ministru delegat la departamentul românilor de pretutindeni în vizita la Academie româna. De ce a procedat asa Nicolae Saramandu ? Din nationalism “de stat” românesc ? Ma îndoiesc, si am impresia ca multi în România o sa vada în colaborarea lui mai repede fapta unui « macedonean uns cu toate unsorile » daca nu chiar « împutit ». De ce atâta ura? Din considerente de cariera, ieri ca si azi, desigur, dar si de frica, de frica de santaj, de frica de degradare profesionala, etc. Rezultatul e acelasi. Ma îndoiesc ca statul român îi va fi recunoscator pentru « fidelitatea » lui. În schimb raul pe care l-a facut comunitatii din care face parte este incomensurabil. Problema e cu atât mai grava cu cât el si-a asigurat si o succesoare, Manuela Nevaci, cu un profil academic cert mult mai modest, dar care poate tocmai din aceasta cauza risca sa fie si mai nociva.

Nimic de zis, colaborarea din interes de cariera sau din convingere cu nationalismul de stat în formele sale cele mai grotesti a devenit un exercitiu cât se poate de curent si de acceptat social în România postcomunista.

 

 

 

 

5 réponses à “Academia româna postcomunista, cuib de fosti spioni comunisti ? Cazul Nicolae Saramandu”

  1. Teia a dit :

    Ești foarte rău, Țumpi! Saramandu a fost, este și va rămâne în conștiința oamenilor de știință ca un mare lingvist. Răul „incomensurabil” pe care l-a făcut comunității trebuie dovedit, nu este suficient să fie afirmat. Tu cum rămâi, Țumpi, în conștiința zonei științifice? Ca ce? Dar a comunității?

  2. Editeur a dit :

    In mai multe rânduri am scris pe acest site despre motivele pentru care Nicolae Saramandu poate fi considerat drept un mare lingvist. Raul pe care îl consideram ca l-a cauzat comunitatii aromâne este de altfel legat tocmai de faptul ca dânsul este un lingvist reputat. Începând cu sfârsitul anilor ’90 el s-a aliniat $i a sustinut dând o cautiune stiintifica liniei politice promovata initial de asociatia “Românii de pretutindeni”, devenita departament de stat care contravine intereselor unei bune parti a comunitatii armâne care doreste sa continue sa-si cultive cultura si limba. Ne referim, printre altele, la legea privind românii de pretutindeni în care sunt inclusi abuziv aromânii si care îi împidedica sa obtina drepturi culturale specifice în România precum studierea limbii lor la scoala, si la demersurile întreprinse de diferitii secretari de stat, Dan Stoenescu spre exemplu, pentru a promova o minoritate româneasca în Macedonia si Albania pe spinarea armânilor si al rrâmânilor din aceste state. Nicolae Saramandu a sustinut aceste initiative si demersuri. Cât despre acuzatia adusa de ziarul 22, noi nu avem cum sa ne pronuntam, interpretarile fiind inevitabil aleatorii atâta timp când nu exista argumente publice care sa contrazica informatiile din arhivele statului.

  3. Nicolae Saramandu a dit :

    Către Redacţia blogului „Trâ armânami”,

    În baza dreptului la replică, vă rog să publicaţi intervenţia mea, în legătură cu postarea Academia Română postcomunistă, cuib de foşti spioni comunişti? Cazul Nicolae Saramandu (13 aprilie 2018).
    Pe baza unei liste de presupuşi colaboratori ai Securităţii (publicată de Mădălin Hondor în numărul din 12.04.2018 al revistei „22”), în care apare şi numele meu, este publicat un text injurios pe site-ul „TRA ARMANAMI. Habari di la armanj luati sh’la armanj dati” al Societăţii „Sutsata Armânjlor dit Frantsa”, cu sediul 6, rue Milne Edwards, 75017 Paris, Franţa. Preşedinte al societăţii este ing. Iancu Perifan, secretar: Nelu Puznava şi trezorier: Nicolas Caracota, niciunul dintre ei cu formație de lingvist. Lista a fost difuzată de Alexandru Gica, conf. univ. dr. la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică, iar textul este anonim, autorul neavând curajul să-l semneze.
    Ţin să subliniez că sunt prof. univ. dr. emerit (Universitatea din Bucureşti), şeful Departamentului de Dialectologie, geografie lingvistică, fonetică şi onomastică de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” al Academiei Române, coordonator al mai multor proiecte fundamentale de cercetare lingvistică şi autor, coautor al unui număr de peste 50 de volume şi de peste 300 de articole publicate în ţară şi în străinătate.
    Declar că nu am fost colaborator al Securităţii şi nu am semnat niciun angajament cu fosta Securitate. În acest sens, am cerut o adeverinţă de la C.N.S.A.S. (număr de înregistare: P867/18 din 8 mai 2018), din care să rezulte că nu am colaborat cu Securitatea.
    Menţionez faptul că C.N.S.A.S. a dat la 17. 04. 2018 următorul comunicat de presă:
    „Faţă de dezbaterea declanşată în mediul public ca urmare a articolelor publicate de către domnul Mădălin Hodor — funcţionar public în cadrul Direcţiei Investigaţii, Colegiul C.N.S.A.S. întrunit în şedintă, astăzi, 17.04.2018, comunică următoarele:
    1. Articolele domnului Mădălin Hodor nu reprezintă punctul de vedere al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, reflectând opinii personale.
    2. În cadrul instituţiei au fost declanşate cercetări administrative şi disciplinare privind acest caz. La finalizarea acestora, rezultatele vor fi comunicate public.”
    Nu ştiu pe baza căror informaţii s-a alcătuit lista de la C.N.S.A.S. şi am solicitat revistei „22” ca, la fel ca în cazul domnului acad. Ioan-Aurel Pop şi al domnului Cornel Nistorescu, ziarist, să ceară, în temeiul legii, printr-o adresă oficială către C.N.S.A.S., verificarea, în cazul meu, a calităţii de colaborator al Securităţii.
    Menţionez faptul că, începând cu anul 1969, am participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale, stagii de studii (bursier al Fundaţiei „Humboldt”, Germania 1972-1973, 1974, coodonator ştiinţific: Eugen Coşeriu), lectorat 1983-1985 (Freiburg i. Br., Germania), profesor invitat (1993-1995, Germania) etc. De asemenea, din 2005 sunt preşedintele proiectului internaţional Atlasul limbilor Europei, care reuneşte specialişti din toate ţările continentului, proiect la care particip începând cu anul 1973.
    Precizez faptul că plecările mele în străinătate, atât înainte cât şi după 1989, nu au fost NICIODATĂ condiţionate de vreun act de colaborare cu Securitatea. Singurul criteriu de solicitare a participării mele la manifestări ştiinţifice internaţionale sau de coordonare a unor proiecte a fost cel al valorii ştiinţifice a lucrărilor publicate de mine în România şi în străinătate.
    În numărul din 19.04.2018, al revistei „22” chiar se preciza:
    „Nu știm dacă acei oameni au colaborat sau nu cu Securitatea, dacă au avut sau nu un angajament, dacă au dat note informative sau rapoarte despre românii stabiliți în Occident. Nu știm dacă ei acționau conform cu Planul de muncă pe trimestrul IV/19891 al Secției II (Spațiul America de Nord și de Sud) al UM 0225 și trebuiau sau nu să „obțină date și informații în vederea inițierii de activități de contracarare a acțiunilor preconizate de unii intelectuali români dușmani stabiliți în SUA, Mihai Botez, Dorin Tudoran, Vladimir Tismăneanu“. Sau despre Regele Mihai, numit de securiști „Străinul“.
    Am transmis deja revistei „22” un drept la replică, în care am atras atenția că publicația respectivă nu a solicitat informaţii de la instituţiile abilitate, inclusiv C.N.S.A.S., înainte de a publica lista. Procedeul este incorect. Se petrec lucrurile la fel ca în cazul celor condamnaţi de instanţe, pentru ca, după ce au suportat consecinţe nefaste, să se constate că au fost nevinovaţi.

    În articolul Suţatei sunt atacat nu numai în calitatea mea de lingvist ci şi în cea de vicepreşedinte al Societăţii de Cultură Macedo-Română.
    Textul, lipsit de obiectivitate, este redactat în termeni injurioşi, folosindu-se cuvinte din vocabularul suburban (de exemplu, împuţit).
    Cei de la Trâ armânami promovează un separatism etnic între aromâni – care s-au stabilit în ţară ca români – şi populaţia majoritară din România, unde aromânii au avut întotdeauna şi au şi în prezent cele mai largi posibilităţi de afirmare. Este surprinzătoare această poziţie, care este în contradicţie cu istoria afirmării conştiinţei naţionale româneşti la aromâni, încă de la primele atestări în scris ale dialectului aromân. Eu susţin, ca lingvist şi om de ştiinţă, adevărurile impuse de cercetarea ştiinţifică obiectivă şi afirmate cu tărie de Academia Română şi de către savanţi din străinătate. Ele au fost şi sunt promovate în continuare de Societatea de Cultură Macedo-Română, înfiinţată la Bucureşti în 1879, care a dat aromânilor certificat de naţionalitate română până în 1950. De aceste certificate au beneficiat toţi aromânii veniţi în România, inclusiv părinţii şi bunicii celor care contestă astăzi românitatea aromânilor.
    Poziţia autorului anonim al articolului denigrator se încadrează într-o mişcare neoaromânistă care a fost a fost declarată ca mişcare de separatism etnic într-un document al guvernului României, iar afirmaţiile din articolul postat sunt doar o încercare de discreditare a instituţiilor românesti cu autoritate în materie (Academia Română) şi de intimidare a organizaţiilor cu atitudine conformă cu datele istorice, cum este Societatea de Cultură Macedo-Română.
    Autorul articolului nesemnat afirmă că Nicolae Saramandu s-a întors „împotriva celor din comunitatea lui care continuau să încerce să obţină anumite drepturi politice şi culturale pe care aromânii din România le meritau din plin” şi că „răul pe care l-a făcut comunităţii din care face parte este incomensurabil.” Sunt afirmaţii grave, total neîntemeiate, contrazise de activitatea mea ştiinţifică îndelungată privind dialectul aromân vorbit în România şi în ţările balcanice. De asemenea, este falsă afirmaţia că aş fi avut un rol important în pregătirea congreselor de la Freiburg în primii ani de după decembrie 1989. Am fost prezent ca simplu invitat la două congrese, la unele dintre ele participând şi lingvişti importanţi ca Matilda Caragiu-Marioţeanu şi Eugen Coşeriu, invitaţi la dezbaterea chestiunilor lingvistice, organizatorii nefiind de specialitate. Prezenţa lingviştilor la aceste congrese nu a avut scopul legiferării unor opinii care mai târziu s-au dovedit a fi contrare adevărului ştiinţific.
    Presupusa colaborare cu Securitatea, nedovedită, e evocată în scop calomnios şi demonstrează viciile dezinformării de tip proletcultist pe care o practică autorul anonim al articolului. Miza încercărilor neoaromâniste e subminarea coeziunii naţionale, după tiparul aplicat în cazul românilor din R. Moldova si Ucraina şi al vlahilor din Valea Timocului, cu scopul de a fi compromisă legitimitatea susţinerii oferite de România pentru comunităţile istorice din vecinătate, în plan diplomatic, cultural, educaţional, religios, organizaţional, mediatic etc.
    Adaug faptul că este la fel de gravă calomnierea doamnei dr. hab. Manuela Nevaci, cercetător principal I la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” al Academiei Române, conducător de doctorat la Universitatea din Bucureşti, membru în conducerea Societăţii de Cultură Macedo-Română, autor, coautor şi coordonator al unui număr de peste 23 de volume şi de peste o sută de articole, publicate în ţară şi în străinătate. În 1989 Manuela Nevaci era elevă de gimnaziu şi era imposibilă racolarea ei de către Securitate.
    În ceea ce priveşte activitatea mea şi a Manuelei Nevaci după 1989 într-o ţară a Uniunii Europene, care respectă atât valorile europene cât şi specificul naţional, informaţiile de interes public sunt accesibile tuturor. Ca urmare, denigrarea activităţii noastre, întemeiată pe o presupusă „colaborare” cu Securitatea, pentru simplul motiv că nu abdicăm de la adevărul ştiinţific, este reprobabilă şi se supune rigorilor legilor Uniunii Europene.

    13 mai 2018
    Prof. univ. dr. Nicolae Saramandu

  4. PARIZA MARIA a dit :

    NU PISTUPSESCU CĂ AVEMU VĂRĂ CÂSTIGĂ CĂ NĂ AVINĂMU ARMÂNU CU ARMÂNU. FACU HAZI DI NOI DI TUTI PĂRȚILI XENJILI, nU PISTUPSESCU CĂ ARI VĂRĂ PUTEARI POLITICA RoMĂNEASCĂ TU STATLI BALCANITSI – CU OAMINJILI DI SHTIINSTĂ CARI ÎLJI TIMISIȚ MA S- NU ÎLJI DA DI MÂNARU ARMĂNJILI DI-TU AESTI STATI. Aua easti problema nu tu România. Tsi puteari s-aibă nă țară cari easti pi loclu 2 , după Siria la emigrari ??? Atseali tsi li argumentats ca politică generală tri neoarmânism-pi bună ndriptati li știu shi li aducescu ma ghini românjili di câtu multsă armânji. Democratsia nă da ndreptu s-alidzemu politica, ama identitatea nu-s giudică. I dată di Dumidză – Noi himu anvitsats s-nă deghizămu -tu tuti statili – va s-minduimu shi aestă, ma-nclo di ți fatsi unu frati shi-altu frati. Nu shtimu tsi lu pindzi pi unu shi pi alantu la faptili politici – ma ahăntu lucru i amărtii s-nu aduchimu: CARI FATSI TSIVA TI ARMÂNAMI -DI LA NĂ POEZII PÂNĂ LA ȘTIINȚĂ – DOARI TI DÂNĂSEAREA ARMÂNEASCĂ. aSHE CĂ MINDUIESCU CĂ DI PI ARADA NEOARMÂNISMULUI – VA ERA MULTU MA MARI CÂSHTIGA SHI MINTIMENĂ – CÂSHTIGA MA S-ANSĂREAMU TI APĂRAREA AL SARAMANDU TI ATSEALI TSI SCRISI REVISTA 22 – VA S-ASPĂRA TUTS – CĂ TSIVA NU ASPARI MA MULTU DICÂTU SOLIDARITATEA ARMÂNEASCĂ. cU LJIRTARI, poati nu-am driptati,,mi minduii că văhi aestă avinari armânu cu Armânu va hibă vără tehni superioară – tra s- dănăsimu di tuti părtsili,,,

  5. marius vasi a dit :

    1) – v-am cunoscut societatea macedo – romana( de azi o are caramitru) din 1990 si spun atat : E O RUSINE PENTRU NEAMUL DV.
    2) – sa va duceti cu asta drept la dumnezeul dv !
    I have seen your macedo – romanian association(caramitru’s one in nowadays) from 1990 and as the saying goes : shame on yours !
    Go with it directly to your god !
    ALL MY RESPECT FOR THE HONEST MEMBERS OF THE COMMUNITY AND HAVE A FINE NATIONAL DAY ! YOU ARE THE BEST , THE PAST DOESN’T MATTER , THE PRESENT IS TO LIVE AND THE FUTURE IS YOURS !

Laisser une réponse