May 23

Zuua Natsionalâ armânjlor : Ti tsi natsionalâ ?

Catégorie : HabariEditeur @ 9:28 pm

Idheia câ armânjlji suntu unu populu ahoryea, altâ soi di populili cu cari bâneadzâ, nu easti nauă, nitsi la elj, nitsi la atselj ninga cari bâneadzâ (identitatea easti daima ligatâ di alteritati). Idheia yilipseashti unâ mirachi a loru ta si s-aspunâ tu migdani shi aspuni ananghea ta s-da giuiapi. Aestu lucru nu alănci aseara. (N. Trifon, priadus pi armâneashte Alexandru Gica)

Amintarea la aestâ idhei u vedu simbolicu tu anlu 1770, anda alănci Protopiria alu Cavalioti, nu Muscopoli (iu lucra aestu authoru di Cavala sh-iu stampa fu arsâ), ama Venetii. Aestâ protâ „carti tră sculie” (cu lexicolu a ljei grecu-armânescu-arbinesu) agiută amintarea ali balcanoloyie. Limba armâneascâ ishea tu dunjeauă shi tsiva nu putea, di aoa sh-năinti, s-ancheadicâ moabetsli tră ea.

Va vâ zburăscu tu limba română, câ tse afendi a meu nu u tricu limba ma largu. Vâ zburăscu cu apuhia la iventul andreptu România, tu unu chiro di lângoari ama sh-tu unu chiro di ehtsrâlje a cratlui românu câtâ armânjlji shi românilji cu arâdâtsinâ armâneascâ tsi au ducherili tră cari zburâi ma-ndzeană. Siyura, zburăscu shi a atsiloru armânj shi armâni tsi alasâ nanâparti stereotipurili tră elj (atseali pozitive ti arâdu ma multu di atseali negativi). Zburăscu tră atselj tsi-lj luyursescu armânjlji atsea tsi suntu, nu atsea tsi potu s-hibă i atsea tsi prindi s-hibă.

Doauă lucri vor luari tu isapi. Prota, easti limba, tsi-lj aleadzi armânjlji tu locurili iu shtimu câ bâneadzâ di ma multu di 1000 di anj. Dheftirlu lucru easti câ armânjlji bâneadzâ tu locuri altâ soie (tu tsi mutreashti politismolu) di atseali di Njeadzânoapti di Dună. Ma s-nu ljai tu isapi aesti doauă lucri, tuti derivele pot si-alâncească.

Minduierili tsi va li avdzâts nu au ligâtură cu isturia, lingvistica i antropoloyia. Eali au ligâtură cu furnjili tră cari mini yiurtusescu cathi anu 23 di Maiu Dzua Natsională a Armânjloru. Nu strâxescu natsionalismulu, cum s-hibâ elu, shi armânescu. Di-alithia, mini mi criscui tu ligâtura a mea ma streasă sh-ma streasă cu lumea armânească tamam di puvria tsi u ducheam tu natsionalismul tsi-nj fu „datu” (aclo videam chirături, glărimi shi arăiatsă). Câ tse criscui România, zburăscu tră natsionalismulu românescu, cari nu easti ni ma bunu ni ma laiu di alanti natsionalisme. Ligâtura a mea cu lumea armâneascâ (tsi nu fu, nu easti sh-nu pistipsescu câ va s-hibâ unâ natsiune dupâ definitsii) fu compatibilă cu unu universalismu di cari hiu multu ligatu. Pot s-dzâcu câ vreamu ca 23 di Maiu s-hibâ yiurtusitâ ca unâ dzuă a armânjlor, nu altâ soie. Ama nu andrupăscu alâsarea nanâparti a zborlui „natsional”. Va vâ dzâcu câ tse aestâ limpidzari easti ligatâ di unâ optsiune strateyică tsi nu putem s-u alâsămu nanâparti.

Lumea armâneascâ nu fu, nu easti sh-nu pistipsescu câ va s-hibâ unâ natsiuni tră niscânti furnji obiectivi: mobilitati, arâspândeari, zânăts, nguvari, tsi alâsarâ toruri tu isturia shi cultura a loru. Ama aestu lucru nu u nchidică si armânâ tu bană, tu uidie cu chirolu la cathi etâ, inclusiv cu chirolu natsionalistu ditu dheftira parti a etăljei 19. Tora, cu criza a principiului natsional, atsea tsi s-pârea unu cheadicu, easti tora unu agiutoru tu afirmarea a dunjeauăljei armânească. Nu fu dipu ashi, câ tse furâ putsâni minorităts atipice tsi ascâparâ di natsionalismulu majoritaru. 

Tsi videmu, tu ligâtură cu armânjlji, tu chirolu ditu soni? Aplucusits di furtia ta s-hibâ unâ natsiune ahoryea, armânjlji adarâ tut tsi pot ta si s-integreadză – ahâtu câtu potu – tu natsiunili a craturlor iu bâneadzâ. Nai ma multsâ u adarâ afiritu, hârsinda-si di tsi amintâ (tu locu s-aibâ angusă tră tsi cheru). Multsâ s-ayunjsescu tu aestâ integrari di oportunismu sh-multsâ agiungu natsionalishtsâ români cândâsits. Adzâ, ca aseara sh-ca aoaltadz, aeshtsâ ditu soni agiumsirâ ma români di românjlji tu România, ma grets di gretslji shi ashi ma largu…

Cripats di atsea câ lumea armâneascâ nu agiundzi unâ natsiuni ahoryea (ma multu ti furnjia a armânjloru), altsâ armânj vor si developeadzâ unu natsionalismu armânescu. Aesta easti hâbarea noauă România, tu anjlji ditu soni. Elj u adarâ dupâ urnechea tsi u vidzurâ: traceanj, daceanj, poati sh-latinj fură alăxits cu pelasgi, grets di nintea a gretsloru shi, nai ma multu, cu machidoni; administratsia romană tu Balcani agiumsi unu lucru fârâ simasie tră elj tu biani cu marea fană ditu zâmani. Elj nu pot s-achicâseascâ purtaticlu a strâpâpânjloru a loru tu chirolu a sculiiloru româneshtsâ. Di aoa sh-năinti tuti furâ altâ soie; ashi apufusirâ niscântsâ di elj. 

Easti aestu natsionalismu armânescu unu piriclju? Siyura, ama nu pots s-adari biani cu znjia tsi u adusi natsionalismulu românescu tsi ari alti tropuri ta sâ-lj asimileadzâ armânjlji di România shi ditu Balcan. Hâirea tră România adusâ di aestâ politică easti multu njică shi mashi simbolică. Ea poati s-hibâ bunâ tră atselj tsi anyiseadzâ la expansiuni tu Balcani shi poati s-u creascâ cuvenda natsionalistă româneascâ. Ama aesti lucri aducu znjie a armânjloru.

Agiundzemu aoa la nai ma importantă provlimă. Tu anjlji ’80, diaspora armânească ditu Ascâpitată vidzu piricljul. Cu cât chirea turlia traditsională di bânari, dutsearea ma largu a limbăljei shi a yishteariljei armâneascâ eara ma greauă. Fârâ pricunushteari shi ndrepturi (fârâ andrupari publică), fârâ institutsii uidisiti cu chirolu, lumea aesta easti culăsită la chireari. 

            Tsi s-fatsi România aspuni câtu zori easti s-aspuni argumenti ratsionali dinintea a cândâserilor natsionali, tsi acâtsarâ arâdâtsini. Formal, aesti argumenti suntu strâxiti, ama ayonjea relativizati. Ahâtu chiro câtu nu easti arnisită subordonarea a dunjeauăljei armeascâ câtâ natsiunea română, nu pots s-afli vârâ culai bunâ tră armânj. Arnisirea aestâ dutsi la câvgă cu natsionalismulu românu. Românjlji suntu unâ natsiuni? Câ tse s-nu hibâ shi Armânjlji? Câ tse 10 di Maiu, 23 di Avgustu, 1 di Andreu suntu yiurtii ma „natsionali” tră armânj dicâtu iradelu a sultanlui tsi-lj pricunushtea ca mileti?

            Yinitorlu a lumiljei armâneascâ di România tsâni di murafetea a armânjloru shi a atsiloru tsi zburăscu tu numa a loru ta s-hibâ gionj tu argumentatsie. Ama giudicătsli prindi s-hibâ salami nu ca atseali makedonopati (tsi apândâsescu la atseali dacopati).

Suntu niscântsâ tsi sumarâdu anda vedu cumu yiurtusescu armânjlji tu 23-li di Maiu cuvărdlâchea a sultanlui turcu. Ama Iradelu tsi fu datu atumtsea eara unu actu modernu, cum exighiseashti multu limpidu Max Demeter Peyfuyss: 

„Situaţia juridică creată prin iradea este lipsită de echivoc (…) dar ea constituia o inovaţie care greu se împăca cu privilegiile tradiţionale ale Pariarhatului”.  Iradeaua contrazice „dreptul canonic codificat recunoscut şi de autoritatea de stat islamică” tocmai pentru că  aplică „principiile de drept natural promovate de popoarele angajate în afirmarea naţionalităţii în secolul al XIX-lea” (Chestiunea aromâneasca, Bucureşti, 1994, p. 92).

Niscântsâ anj dupâ tsi s-deadi Iradelu ditu 1905, Turchia evropeană fu ampârtsâtâ di craturli balcanitsi cu furnjia ali Irini di Bucureshti (ditu 1913). Tsi s-putu tu Amirărie, nu s-mata putea tora. 115 anj dupâ apofasea a sultanlui, câ tse nu putem tu Uniunea Ivropeană s-imaginămu unâ apofasi (iu tuts s-hibâ sinfuni) tsi s-pricunoascâ lumea armâneascâ shi sâ-lj alasâ unâ cali di bană tu yinitoru? 

Laisser une réponse