May 19 2019

Emil Hagi, un om cãt unã instituții / Aurica Piha

Catégorie : HabariEditeur @ 11:16 am

Tu chirolu dit soni, fui cãlisitã la ndauã iventuri armãneștã: La Festivalu ti Ayiu’ Yioryi di Cãmpulungu și la doauã lansãri di carti, ți s-feațirã Custanța. Tu ahurhitã s-pãrea cã nu au țiva deadun aesti manifestãri culturali, ama dupu ți loai parti la eali, duchii ca țiva li leagã.Ti aestu lucru voi sã zburãscu ma largu. Ama s-u lom dit ahurhitã.

Estan s-țãnu 11-a ediții pi aradã, a Festivalui „Deadun ti Ayiu’ Yioryi”, andreptu di Suțata „Nicu Hagi”, cumãndusitã di Emil Hagi, agiutat di taifã. Cata cum cathi an, furã cãlisiț oaspiț di iuțido, un autocar di București adusi soțl’i di la Suțata Culturalã Armãneascã. Programlu s-dizvãrti la Chentrul Cultural „Apa Sãratã” di Cãmpulungu Muscel, aclo iu, dupu zborlu di aprucheari a nicuchirlui, nchisi Simpozionlu cu tema ‘’Personalitãț dinãpoia a teli’ei ți azgrãmã, ti libirtati. Țãnurã cuvendã ti oamin’il’i di arãzgã armãneascã ama și ti romãn’il’i di Cãmpulungu Muscel, ți s-alumtatrã ti libertati, feațirã hãpsani, icã furã tu protlu i defturlu polim mondial: academicianlu Gheorghe Pãun, universitarlu Tușa Enache, octogenarlu Ion Octavian Bãnicã ș-alțã… Aestu dit soni fu autorlu a cartil’ei „Petre Tuțea, ma aproapi di Dumidzã” ți fu promovatã cu aestã furn’ie. Bãnicã spusi cã  easti soie cu “filozoflu”, ți adrã hãpsani cu mulțã armãn’i și ti cari avea maș zboarã mușeati. La Aiud, Tuțea fu nclis deadun cu pãrintili Arsenie Papacioc, ațel cari lu ngãsii autorlu s-ahurheascã sã scrii ti cunuscutlu orator. Tricurã an’i și ia cã fu tipusitã aestã carti ti Petre Tuțea. Dupu unã șcurtã adyi, nchisi specatacolu di folclor „Dialog romãn-armãn”, la cari loarã parti multi ansambluri locali (Plaiuri musceleani, Miorița Jugur, cumãndusit di Rodica Voicu), ama și armãnești (Boațea a Pindului, „Pilisterlu”; „Lilici dit munti”, „Piturnichi dit pãduri” cumãndusiti di prof. Sofia Vasilescu). Cãntarã cu boațea: Elena di Vreari, Camelia Bizdu, Ianis și Cristi Andon, pi a curi iho, tu soni, s-anvãrti un mari cor armãnescu, tu cari intrarã deadun romãn’i și armãn’i, oaspiț di aradã, personalitãț, tu un alithea țercl’iu di vreari și achicãseari. Cu hlambura cu soarli machidunescu tu mãnã, alãxit tu stran’i armãneșțã, Emil Hagi trapsi corlu, hãrsit cã ș-aestã aradã lucurlu ți-l adrã cu ahãntã vreari și pidimo, lu scoasi ambuveti. Aestã ti ciuduseaști daima cãndu yini Cãmpulungu, cum poati un singur om s-adunã ahãț oamin’i, di-a loclui, ama viniț di iuțido dit vãsilii și dit Machidunie, romãn’i ș-armãn’i și sã-l’i facã tuț s-ducheascã ahãt ghini. Di alantã parti, artișțãl’i cãftarã s-yilipseascã cãt cama ghini adețli și portul di la pãpãn’i și strãpãpãn’i. Emil Hagi easti giumitati armãn viryean (afendi a lui, Nicu Hagi, eara di Veria) și alantã giumitati muscelean, dupu duruta-l’i dadã. Tu cheptul a lui așuirã douã boț, și elu lã fați tin’ia isa. Hagi adunã, pi heotea a chirolui, luyurie cu luyurie, peatic cu peatic, stran’iu cu stran’iu, și li uidisi tu doauã casi-muzeu, ți canda s-mutrescu tu yilii unã cu alantã. Tu unã di casi ari lucrii și colecții di locurli deanvãrliga di Cãmpulungu Muscel, tu alantã apãnghiseaști documenti, luyurii armãnești adusi di Veria, dit Machidunii, ama și di pit horli iu bãna armãnil’i Dobrogea. Ti l’ia haraua cum li veagl’i și li spãstreaști tuti aesti, ca un alithea muzeograf. Cunoaști isturia ti cathi unã luyurii și ari angãtan di tuti mãrtiriili di unã etã. Unã parti di documenti, caduri, simboluri, iambuli și colecții di costumi populari li dusi la Casa di Culturã „Apa Sãratã”, aclo iu cu furn’ia a manifestãrlor culturali, ițido om poati s-mutreascã unã cumatã di isturia aiuștor locuri ama și tradițiili și bana armãneascã di un chiro. Aestã Casã di Culturã eara aproapea surpatã cãndu Emil Hagi u lo di la dimarhie ti filiseari tu gestiuni și u prifeați tu un loc pirifan, iu cultura easti nicuchirâ. Deanvãrliga arãdãpsi și stoglu di aftuchini di unã etã, ahurhinda cu ațeali di teren ți s-adra tu comunismo tu Cãmpulungu Muscel – Aro, la ațeali di la IMS-uri, pãnã la protili urnechi di la Dacia, motoreti și ațeali bicli di un chiro, tuti adunati tu „Muzeulu Automobilul Romãn”. Altu Muzeu, treilu, di cari Hagi ari angãtan și ti cari adarã unã mari manifestari cathi an, tu meslu alunar.

Ti anami ãn’i si pãru apandisea la antribarea cum ãl’i vini ideea ti un ahtari muzeu. Isturia ahurhi aua ș-ma mulțã an’i, anda s-dusi cu ficiorlu a lui ta s-veadã unã Salone Auto ndreaptã di Casa Vãsilicheascã și iu eara vinit vãsilelu Mihai I ali Romãnie, ți li vrea multu mehaniili auto și aviatiți. Pi n’iclu ficior (avea 13 di an’i)  lu arisi unã aftuchinã di epocã și afndã-su ta  s-nu-l’i frãngã chefea, l’i-u ancupãrã. Aclo lu strãvusirã vãsielu, cari șidzu di zbor cu el’i, lã deadi un autograf și unã urnimie… s-aibã tu videari colecționarea di aftuchini vecl’i. Emil Hagi, impresionatu di momentu, ascultã și cãfã sã-l’i facã zborlu a vãsielui. S-turnã acasã și dit ațea oarã, alãgã dupu vehicoli nifilisiti, ți li adunã tu colecția a Muzeului a lui, unic tu Romãnie. Urnimia a vãsielui u duchi ca unã dhiatã. Aestu easti omlu Hagi Emil… un om ți știi s-ascultã di oamin’l’i acsi, tapin, itru, mintimen, disfaptu, daima s-cunoascã, s-difturseascã prit sfinduchi. Tuti li adarã cu hãștea di ficiuric, cu ștearea di inginer, cu mãsturlachea di colecționar, cu vrearea nimãrdzinitã ti tut ți easti mușeat și usii pi heotea a chirolui. Besa a lui easti ta s-ascapã cama multi di la chireari. Pi elu lu arisescu tradițiili, ama s-hãrli a armãn’ilor di vãr’ chiro ti li poartã cu pirifan’i ca un celnic. Easti un om tin’isit, cu pisti, cu zbor și ma nsus di tuti cu nãmuzi. Mãrtirie yie cã omlu ayiseaști loclu. Vahi ș-ti ațea  poartã  ahtari numã sãmtusitã, Hagi. Vahi ti ațea Dumidzã ãl’i deadi unã nveastã tapinã, livendã, ți achicãsi cã nicuchirlu nu easti un om di aradã, cã va ndrupari tu tuti aesti gaireț ți nu suntu  lișoari. Heavra ti Armãnami ți-l acãțã pi Emil Hagi, ãl feați di multi ori s-nu hibã achicãsit di soie, di sorã, di ațel’i aprucheaț. Ama elu nu-ari dãnãseari. Âl’i bãgẩ numa a ficiorlui, Alexandru, sigura cu mintea la Ațel Marli. Și Mari easti tora ficiorlu a lui, ma multu prit hãrli ți li lo di la pãrințã și prit volea ca deadun cu nveasta ațea nauã s-ducã ma largu copuslu a afendilui a lui. Ti spomin armasi și numta dupu adețli armãneșțâ și musceleani. Vluisitã și prucupsitã taifã. Ș-ca un safi armãn, Emil Hagi poartã cu tãpinamie fortuma di everghet, ndrupãndalui cu pãradz nu maș manifestãrli cultural artistiți ti Ayiu’ Yioryi i ti Ayiu’ Dimitri, ama finanțãndalui un ansamblu folcloric muscelean, adrarea a unui bustu a filozoflui Constantin Noica, a filmului ‘’Cãrvanea armãneascã” tu reghia al Pero Țața, pãltindalui tipusearea a multor cãrțã și ndrupãndalui alti mușeati lucri ti cari nu greaști zbor ta s-alavdã. Di mari simasie easti cã duți ninti tradiția ahurhitã di l’irtata etnoloagã Irina Nicolau di la Muzeulu a Huryeatlui Romãn. Și ma s-vã antribaț cãțe ș-lo singur borgea aestã, apandisea ari vahi ligãturã cu ațea cã Emil Hagi avea vãrã 300 di capiti di oi ți li țãnea la turiști, pit munțãl’i dianvarliga a cãsãbãlui iu bãneadzã. Dimi transhumanța nu u ari agãrșitã și vru s-u ansimneadzã prit iurtusearea aților doauã mãri sãrbãtori ligati di bana a picurarlor armãn’i. Measa ti oaspițl’i cãlisiț ti Ayiu’ Yioryi i ti Ayiu’ Dimitri, fu totna di la mãxulea a lui; cu caș proaspit, carni di n’iel i di birbec, mãrcat, tuti cu unã nustimadã ahoryea. Nu li știm tuti și nu avem chiro s-li arãdãpsim faptili a durutlui filantrop. Ama ãn’i bag antribarea: cum poati un om, un singur armãn ți bãneadzã Cãmpulungu Muscel s-adarã ahãnti lucri, cãti vahi di multi ori, niți unã instituții nu li adarã?…Un om cãt unã instituție! Minduescu cã tin’ia nai uidisitã  ti elu va s-hibã Premiul “Un Armãn cãt unẩ instituție.’’

Tu hala tu cari a armãn’ilor nu para lã si dișclid ușili pit instituții, aveam ananghi di ahtãri oamin’i. Și ti tihea a noastã, videm cã aua și aclo, fitursescu. Cama multu aclo iu nu ti aștepțã.

 Armãnã dit fumeal’i armãneascã, criscutã tu hoarã di armãn’i, Sofia s-ayãpisi cu un argeșean și s-mãrtã alargu, tu hoara Costești. Sofia Vasilescu agiumsi ași profesoarã di muzicã la sculia di Costești, iu tora easti și directoari. Easti singura Armãnã di aclo. Ta ș-yitripseascã dorlu ti soie, ti cãnticlu armãneascu, ea apãrn’i s-adarã un n’ic coru di feati di la sculie și li anvițã ndauã cãntiți armãneștã. Tu șcurtu chiro, ãl’i cãftarã tut cama multi feati s-anveațã  gioclu și cãnticlu armãnescu, ți lã arisi ahãt multu. Ciudii cum puturã eali s-anveațã ahãt ghini pronunția și iholu a cãntițlor a noasti, dip ca țiva armãni. Și ca dgheafurea s-nu s-ducheascã ici, Sofia lã adrã și stulie grãmustineascã. Cu aestã pareii s-dusi la concursuri, iu reprezentã folclorlu armãnescu, ti cari mușuteațã amintã multi premii. Pareia criscu dipriunã, agiumsi la 80 di feati și ficiuriț di la ilichia di 6 pãnã di 15 -16 di an’i. Tuț u ascultã cu multã harauã dascalița a lor vrutã, ți lã fitursi mirachea ti hrisusitlu folclor armãnescu. Sofia ari unã energhii fãrã curmari, unã hãști fãrã dãnãseari, un foc niastes ti cãnticlu armãnescu, ți putu di-l apreasi ș-tu suflitlu a featilor ți, a cã nu suntu armãni, aspun mari vreari și tin’ie ti muzica armãneascã. Pãnã ș-pãrințãl’i a featilor vor ta s-anveațã ș-el’i armãneaști, ãl’i caftã ali Sofie s-adarã unã pareii di mãri. Easti ca unã mãyie ți acãțã tut. Sofia l’i-acãțã tu aestã mãyie, ama ea nu s-agioacã, ari ihtibari ti clirunumia armãneascã și va ca tuti s-hibã ași cum undzeaști. Mari harauã s-vedz diplili di coru cum s-anvãrtea, cu fitiți ca pirdiți și cu feati ca daileani, ți cãntã di la ațeali vecl’i la hiturli ” Lunã” icã  “Ela” ali Elena Gheorghe. Nu li ducheștã cã nu suntu Armãni. Au mari sivdaie, ti aputrusescu cu mirachea cu cari gioacã și cãntã. La Festivalu di Cãmpulungu, unã fiticã di 8 an’i țãnu tu mãnã, 30 di minuti, hlambura greauã, cu meari aroși, cu cari anvãrti cu besã corlu. Eara canda tu unã ayisitã misiuni! Nu s-videa ici pidimolu cu cari purta hlambura, ți angreacã și ti un om mari. Ti ciudie! Un alithea fenomen! Ațelu di asimilari al’iumtrea (inversã). Sofia, țã yitripsiși geanlu a tãu, ama spuseși ș-unã cali ti arãspãndearea a culturãl’ei armãneascã!

Cãțe videm cathi un tu taifã i tu soie, cum armãn’i di afendi și di dadã, numata și zburãscu limba și nẩscẩnțã și-pizuiescu di ațel’i ți și zburãscu. Aua și unã stãmãnã ãl cãtugursea pi media  un “durut” armãn, ți nu ș-anvițã vahi ficiorl’i armãneaști, pi un lali di-a lui, cã ți caftã sã spunã tu dun’eauã cãnticlu armãnescu, cã limba noastã muri! Dimi maca tu taifa a lui s-asteasi cãțe alțã s-u ducã ninti tradiția? Ti ciudii! Cata cum ș-antribarea ți urdinã tora:’’La ți va țã filiseascã limba armãneascã, ti ți s-u anveț?”, ca dealihea nu șteam cã him ahãt mercantili…

Aestã mentalitati aduți ambodyiu. Mutreamu la spectacolul di Cãmpulungu, pareia  Pilisterlu, cu tiniri Armãn’i ți dealihea ansãrirã ca țiva aslan’i, mușeaț, pripsiț… ama maș giucarã…. nu cãntarã ici… Mulțã di el’i numata au exercițiul a zburaril’ei tu taifã, și lã yini zori.

Mi turnai cu mintea la prota urnechi a Pilisterlui, ți giuca și cãnta, dapoia la boțli di malmã ali Ianulã, Aurelii, Florentinã… Cu zori l’i-cãndãsim tiniril’i s-yinã tu aestã pareii. A featilor lã eara ndirsi s-cãntã, ama ngãsãiti di lali Oani a Colan’ilor, ahurhirã s-cãntã solo, a dapoia anreghistrarã și ațeali hrisusiti cd-uri, ți armasirã ti daima. Și, cãțe vini zborlu ti Oani, va s-adar unã parantezã sã spun cã mari amintatic adusi Oani cu tuti lucãrli ti Armãnami, ahurhindalui cu ducheanea di cãrțã, cu Suțata a curi prezidentu fu ama și cu ipotisea di filantrop. Tinirl’i Arman’i ți vinirã la cursurli pi armãneaști di la Sustatã i tu pareia Pilisterlu ș-aflarã uidiia, nfumil’iarã. Și, ia cã vini oara ta s-adarã socri Oani și Lena a Colan’ilor!  Lã oru „s-anchirdãseascã!”, „s-lã bãneadzã noaua preacl’i! „și s-hãrseascã di ficiorlu durusit Teo, ți nu va-l agãrșimu cu cãtã hari agiucã tu piesa „Mincinoslu.” Afendã-su, Oani, fu un di ațel’i gion’i cari cilãstãsirã ta s-adarã instituții.

Ma an’íl’i s-dipinarã și bãrnurli di tiniri di tora nu știu, nu para vor s-azburascã armãneaști. Pi nãscãnțã nu-l’i anveațã pãrințãl’i, alțã dzãc cã nu ved hãirea ti cari s-anveațã. Mari dureari cãndu  tu fumel’i safi armãneșțã i anamisa di el’i, tiniril’i nu ș-azburãscu limba di dadã. Aestu caimo ãl duchescu tinirll’i cari conștientizeadzã piricl’iul a chirearil’ei și nu știu cum s-facã timbihi cãtã mãrl’i și cãtã tiniri. Vidzui cã „Pira” scoasi un cãnticu militantu, „Maimun’il’i”,  unã turlie di pezã ți ari scupolu s-cãrteascã ațea dit soni sãrmã di conștiințã etnicã dit suflitlu armãnescu. Piricl’iul ti chireari lu aflãm și tu filmul „Nu hiu faimos, ama hiu Armãn” iu reghizorlu Toma „niembistimenlu”, spuni tu unã scenã dramaticã cum „Armãnamea easti alãsatã ta s-moarã”. Multi seamni avemu di la poețl’i și scriitorl’i armãn’i, nchisindalui cu Kira Iorgoveanu ți nã spuni s-u vigl’em „pãnea di zboarã”, la Cola Fudulea ți adarã hazi ti turlia tu cari vremu taha s-himu modern’i, i la ațel’i ți nã miryiulipsescu chirearea tu stihurli a lor … Bumbuneadzã boațea al Yioryi Vrana anda nã pitreați dimãndãrli dit poematli a lui. (Vrana ți vru ta s-adarã un Chentru Cultural Armãnescu, ama fu nchidicat; tihi cã elu isiș easti unã instituție armãneascã).

 Prufițaști Spiru Fuchi anda scrie cã ‘’nveasti xeani va s-aducã lilici la murmințãl’i armãneștã”….

Videm tora cum lilici xeani di la pareili „Lilici dit munti” i „Piturnichi dit pãduri”, di Argeș yin ama ta s-adapã gãrdina a cãnticlui armãnescu. Vahi ascãparea va s-yinã di la alanțã, maca noi nã alãpidãm ahãt lișor di yiștearea clirnumãsitã di la pãpãn’i, va s-yinã alțã, ayãpisiț di avearea ți noi catacum, „orbul” dit filmul al Toma, nu videmu cã u avemu… Vahi, Armãnamea va s-bãneadzã prit ațel’i ți va s-vor s-hibã s-Armãn’i!

La-s-hibã și di altã mileti.

Ațea ți videmu easti cã la Costești easti Fenomenlu Sofia Vasilescu!… unã pirifanã armãnã ți adarã lucru cãt unã instituție!

Și cãțe zburãm ti alanțã ți u vor cultura a noastã, nu potu s-nu aduc aminti scriitoarea romãncã ți putea și-avinâ lucurlu a l’ei… ama di cãndu ãl’i cunuscu Armãn’il’i , scrie 3 volumi ti nãși. Dit anlu 2010, anda s-dusi Moscopole, Catia Maxim anyrãpsi unã trilogie ti Saga Armãn’ilor moscopolean’i. Patra carti, “Sipetul cu îngeri”, easti un roman epistolar ti isturia a fumeal’iei al Dan Telemac. Cartea adunã documenti, cãrțã di corespondențã, caduri aflati tu sfinduchea a nipoatãlț’ei a aiuștui, Diana Coca Cosma, di București. Dgivãsindalui cartea, a curi lansari s-feați dumãnicã, Custanța, ti ciuduseștã cum unã romãncã ari ahãtã ducheari ti spiritlu și isturia armãneascã. Ma nsus di tuti u ducheșțã tin’ia. Zborlu aestu lu afli tu carti, anyrãpsit pi armãneaști, a cã romanlu easti pi limba romãnã. Un zbor ți noi acãțãm di ãl chirem i ãl gulim di noimã. Cartea easti pi limba romãnã, vahi ahtari turlie va s-dghivãseascã și ațel’i ți ș-u agãrșirã limba di dadã ti isturia nfãrmãcatã a miletil’ei a lor. Va s-poatã s-ducheascã caimolu a personajlui chentral a cartil’ei, ți, pimtu dit  locurli strãuseșțã, vidzu zorea ta ș-alasã casã, tradiție, banã armãneascã. Ațea ți-l’i armasi, ca unã scumpã yișteari, fu unã sfinduchi di Moscopole, cu multi aduțeri aminti, caduri, documenti, icon’i, iambuli, asimicadz. Tuti aesti ãl’i adusirã aminti di zãrțina armãneascã și di nãmuzea ți nu u chiru pãnã tu minuta dit soni. Nu am tu naeti ta s-adar pãrãstãseari a romanlui, cartea sigura lipseaști dghivãseari, ama ațea ți voi sã scot tu migdani easti cum unã romãncã s-apruche di Armãn’i, lã cunuscu isturia și anyrãpsi ahãt ghini ti nãși. Nu easti unã stihiseari  andamusea cu Diana Coca Cosma, cari ãl’i deadi documentili dit sfinduchea a pap-su-i. Catia Maxim, cu mãsturlãchea di scriitoari li uidisi tuti aesti și putu di adrã puzzelu a aiștei fumeal’i di armãn’i. Ea dghivãsi, antribã cãțe nu vru s-anyrãpseascã „dupu ureacl’i”, cum ãl’i si uidisea. Ti pruvii videm cum nãscãnțã, nu au șteari, ama scriu ași cum lã yini a lor ambar ti armãn’i. Catia zburã ș-cu Alexandru Gica, ți cãftã mãrtirii istoriți anyrãpsiti tu alti cãrțã ti personajili dit aestu roman și ascoasi și nãs tu padi unã carti. Mușeatã stihiseari! Ia cum, Catia Maxim sã apuni unã paradigmã cã vahi, ascãparea noastã, poati s-yinã prit tuț ațel’i ți va sã stibã s-nã tin’iseascã isturia, tradiția, bana.

Ș-maca ațel’i ți va s-dghivãseascã cartea „Sipetul cu îngeri” / „Sfinduchea cu anyili”, nu va s-ducheascã cã autorea nu easti armãnã, cara va s-ancupãrã cartea lansatã tu idyea dzuuã  Custanța, ‘’Prezența Aromânilor în presa Dobrogeană (1879-1944)”, va s-ducheascã cã dinãpoi șeadi unã armãnã’’, ași cum nã deadi giueapi autoarea, dr. Maria Pariza. Anyrãpsitã di un xitãsitor cu șteari tu dumenea ali bibliografie, cartea easti un studiu critic tu lumachea analiticã specialã. Chiro di 15 di an’i, ea pusputi tutã presa tipusitã chiro di aproapea 65 di an’i, mutri microfilmi di la Vivlioteca ali Academie și cu lucru minut, adunã tut ți sã scrie ti bana armãn’ilor di Dobrogea Noauã și Veacl’i. Aestã operã științificã anvãleaști un loc aproapea gol, cãțe puțãni lucri s-avea anyrãpsitã ti bana armãn’ilor di Cadrilater. Dghivãsitorlu, ma s-aibã arãvdari, poati s-aflã multi habãri, informații, lucri ti zãnãțli, situația politicã, personalitãțli a chirolui, ti isturiili dit bana di aradã a armãn’ilor. Lucurlu faptu di Maria Pariza, cu șteari, ama fãrã pãradz, cu mari copus, chiro di ahãnțã an’i, easti un di Sisif. Ași cum zburãrã alanțã cercetãtori la lansari, ti aestã lucrari științificã, cartea easti unã di referințã, un stur di cari aveam ananghi, la cari, di aradã, lucreadzã unã pareii di xitãsitori dit unã instituții. Cara s-acâțăm tu isapi cã lucurlu aestu lu adrã autoarea tu chirolu anda tehnea electronicã nu avea loatã ahãtã silã, dimi lucrã ma multu cu scriearea di mãnã, atumțea va s-duchim ș-cama multu pidimolu ți-l adrã aestã Armãnã. Vrearea ti isnafi ãl’i deadi cuveti ta s-lucreadzã fãrã curmari ahãnțã an’i și s-poatã sã scoatã ãmbuveti un lucru ti cari lipsea s-lucreadzã unã ntreagã instituție. Ama Maria Pariza sã spusi unã Armãnã irbabi, ți adrã lucru cãt unã instituție!

Ași cum spuneam tu ahurhitã, tu chirolu dit soni loai parti la aesti manifestãri culturali ți s-pãrea cã nu para avea ligãturã unã cu alantã… Ama țiva li leagã. Di unã parti easti hãștea și mirachea a nãscãntor armãn’i ți adrarã lucri salami, cãt unã instituție. Di alantã parti u vidzum sivdaia  alãntor ti cultura armãneascã, sum tuti urnechili a l’ei.

Vahi aesti va s-hibã cãl’iurli, tu yinitor, ti ascãparea a noastrã: s-avem cãt cama mulțã armãn’i sarchi ți va sã scoatã tu migdani lucri ți va s-angreacã cãt ațeali fapti di unã alithea instituție; i alanțã, di ninga noi, s-aproachi di cultura a noastã, s-ayãpiseascã ahãt multu și s-u ducã ma largu…

Luyursescu ama cã himu tihiroși cã nica ari armãn’i cu mari vreari ș-doru, aduși aminti maș ndoi di el’i, ți mi cãlisirã ta s-lã ved lucurlu și s-duchescu cã ari nica nãdie…

Lipseaști maș ‚”sã-l’i clonãm”…

Cu vreari și cu tin’ie ti tuț ațel’i ti cari fu zborlu tu aestu cabaia articol, ama și ti cathi un di voi ți adraț copus i lucraț cu sivdaii ta s-nu s-astingã fleama ți nica țãni tu banã geanlu armãnescu,

Aurica Piha


May 14 2019

Miron Chiraleu, 1933-1962 : “Cel ce nu s-a predat”

Catégorie : HabariEditeur @ 1:56 pm

“Eu nu voi putea fi decât un ratat, pentru că în lumea asta nu am ce căuta.”, “Eu nu voi trăi, voi muri tânăr ”, se confesa Miron Chiraleu mort în conditii suspecte putin înaintea eliberarii din închisoarea de la Aiud.

Miron Chiraleu a fost student la regie-teatru. În 1953 a răspândit manifeste în timpul desfăşurării la Bucureşti a Festivalului Internaţional al Tineretului. A fost arestat în 1956 pentru această acţiune şi condamnat la 6 ani de închisoare. A murit cu puţine zile înaintea eliberării din închisoarea Aiud. Unii spun că a fost omorât. Cei mai mulţi spun că s-a sinucis. Motivul (în viziunea “majoritară”) ar fi fost acela că a fost presat să devină informator. Alţii spun că a fost presat să participe la reeducarea de la Aiud. Mai există o opinie: sinuciderea ar fi fost provocată de o imposibilă poveste de dragoste. Nu suntem noi cei care am putea dezlega acest mister al aromânului originar din Turia, care a trăit undeva în Calea Floreasca (lângă intersecţia cu strada Dejugătoarei). Ne mărginim aici să cităm din cartea (“Amintiri în dialog”) închinată lui de cei doi prieteni ai săi: Matei Călinescu şi Ion Vianu.

Matei Călinescu: “Angelismul lui […] se traducea însă şi printr-o extraordinară vulnerabilitate […] O parte din această vulnerabilitate venea din curajul lui de a vorbi liber – tare şi răspicat – împotriva comunismului …”
“Figura lui Miron Chiraleu e – pentru mine, pentru noi – aceea a unui erou: un erou blând, de-o delicateţe maladivă, de-o puritate inflexibilă, sortit finalmente acelei sublime transparenţe – căci până şi eroismul lui a rămas invizibil…”

Ion Vianu: “moartea lui nu pot s-o înţeleg altfel decât ca refuzul absolut de-a accepta orice tranzacţie.” 
“Era neîndemânatic din punct de vedere social. […] Aceste defecte erau ceea ce în cele din urmă […] îl ajuta să ajungă la vocaţia ultimă, […] sacrificiul.”
“El nu putea trăi altfel decât atacând, ca un fel de Sfânt Gheorghe, angajat într-o şarjă permanentă împotriva hidosului balaur. Chiar dacă împărtăşeam cu pasiune aceleaşi valori, noi nu eram făcuţi din lutul eroilor, el da, asta era diferenţa.”
“Mironel […] făcea din sfidare temelia şi motorul vieţii lui. De multe ori […] m-am întrebat cum se explica neobişnuita şi extrema dârzenie a lui M.” 
Tot Ion Vianu aminteşte despre un eseu al lui Miron, “Despre imperativul categoric al morţii”, şi traduce mesajul lui M. peste timp: “mori, în aşa fel încât moartea ta să se transforme într-o regulă pentru toţi cei ce te cunosc.”

/Alexandru Gica, mai 2019/


May 04 2019

Turcismele în limba aromână

Catégorie : HabariEditeur @ 10:16 am

Haralambie Polenacovic, Elemente turcesti in aromâna : teza de doctorat susţinută în 1939 la Facultatea de filozofie de la Zagreb, Skopje, Academia macedoneană de ştiinţe şi arte, 2007, 205 p. Cu un rezumat în franceză de Petar Atanasov.

De limbă maternă aromână, Haralambie Polenacovic a cules el însusi materialul prezentat. El s-a născut la Gostivar, azi în Macedonia de Nord, pe 17 ianuarie 1909.

O carte preţioasă donată de romancierul si academicianul Luan Starova Bibliotecii aromâne Batzaria de la Paris. Studiul este urmat de 1638 de turcisme explicate : cuvântul în aromână este ortografiat în caractere latine, explicaţia în macedoneană în caractere chirilice. Pasionant. În curând Biblioteca va întocmi o versiune în PDF.

coperta cartii aparute la Skopje în 2007 la Editura Academiei
Rezumatul cartii, în franceza, de Petar Atanasov
Rezumatul, urmare
O pagina din dictionar