Aug 31

Thanas Medi : “Hiu Socrat Buba!” (unâ cronicâ di Kira Mantsu)

Catégorie : HabariEditeur @ 3:38 pm

Romanlu Socrat Buba, alu Thanas Medi, adus pi armãneashti di Andon Kristo, easti protlu cari zuyrãpseashti unu chiro ditu bana armãnjiloru ditu Arbinishii: intrarea tu bana mudernã a fãrshirotsloru “nomadz”, tu chirolu a comunizmolui cãndu, cu zori, alãsarã soia di banã traditsiunalã shi dipusirã tu “casi”, tu hoari, cãsãbadz.
Romanlu ahurheashti cu zboarãli a marilui scriitoru arbinesu Ismail Kadare:” Nitsi unu popul nu vrea alãsai ta s-chearã”.
Thanas Medi ncljinâ aestu romanu: “Armãnjilor, ca un plãngu ti suflitlu ditu soni!” 

L’attribut alt de cette image est vide, son nom de fichier est Capture-d’écran-2019-08-31-à-16.14.57.png.

Thanas Medi, scriitorlu arbinesu di arãzgã armãneascã, s-amintã la anlu 1958, tu hoara Dhochsat, reghionlu Lunxhëria, Ghirokastro. Bitisi la 1988 facultatea di Limbã shi Litiraturã Arbineasã, Universitatea Tirana. Di la anlu 1993 bãneadzâ Athina.
Romanlu cu titlu pi arbinisheashti “Fjala e Fundit e Sokrat Bubës” (“Ultimii nomazi” – “Zborlu ditu soni alu Socrat Buba”) amintã “Marli Premiu natsiunalu di Literaturã”, datu di Ministerlu di Culturã ali Arbinishii, ca romanlu ma bunu a anlui 2013.

U aveamu aprucheatã tu Word cartea adusã pi armãneashti di Andon Kristo. Aveamu ahurhitã s-u adyivãsescu/s-u cãntu…ama, u-alãsaiu. Nu para mi-ariseashti s-adyivãsescu online. 
Tu agustu, Moscopoli, Andon Kristo nj-u dhurusi cartea. Tora, u-adyivãsiiu unã sh-unã! Nu putuiu s-u alasu ditu mãnã!
Romanlu alu Thanas Medi easti protlu cari zuyrãpseashti unu chiro ditu bana armãnjiloru ditu Arbinishii: intrarea tu bana mudernã a fãrshirotsloru “nomadz”, tu chirolu a comunizmolui cãndu, cu zori, alãsarã soia di banã traditsiunalã shi dipusirã tu “casi”, tu hoari, cãsãbadz.
Romanlu ahurheashti cu zboarãli a marilui scriitoru arbinesu Ismail Kadare:” Nitsi unu popul nu vrea alãsai ta s-chearã”.
Thanas Medi ncljinâ aestu romanu: “Armãnjilor, ca un plãngu ti suflitlu ditu soni!” 

L’attribut alt de cette image est vide, son nom de fichier est Capture-d’écran-2019-08-31-à-16.19.02-1.png.
Zboarili ditu soni alu Socrat Bubës
Nomadzli ditu soni

Tu unã intervistã, Thanas Medi dzâsi: „Anyrãpsescu tsi-nyisedzu” shi antribatu câtu undzeashti cu Socrat Buba, personagilu ditu romanlu a lui, dzâsi: “Hiu Socrat Buba!”
Shi ashi easti: Thanas Medi u cunoashti bana a armãnjiloru fãrshirots cari bâna tu cãlivi di palji idyia cata cumu personagilu a romanlui – Socrat Buba.
Cartea nã dutsi tu unã lumi antsestralã a armãnjiloru fãrshirots, mplinã di mistiryiu, di adets tsãnuti di suti, njilji di anji… zuyrãpsiti cu mari hari litirarã! 
Romanlu pirmithuseashti aspãrdzearea a isuseariljei ditu sãrmãnitsã a doi tiniri, Catrina a Colebanjiloru shi Socrat a Bubanjiloru… Aesti isuseri eara unã adeti di daima, ama, noulu chiro vrea s-u aspargâ: vrearea prindi s-hiba atsea cari leagã doi tiniri! Aspârdzearea a isuseriloru ditu sãrmãnitsã avea agiumtã problemã di statu… Ashi s-asparsi shi numta anamisa di Catrina shi Socrat Buba… Aestã easti semnu di aspãrdzeari shi a unâi soi di banã tsi nu mata putea sâ s-ducâ nãinti… Armânjilji intra, fãrã s-ducheascã, tu chirolu a chireariljei, a asimilariljei… Altã cali cari s-ancheadicã aestã chireari, nu avea!

Ti atsea romanlu s-bitiseashti multu greu: moartea alu Socrat Buba cari mini u vedu ca moartea a chirolui arhaicu armãnescu!
Romanlu ari unu vãrtosu hiru poeticu, zuyrãpseri di fisi, di minãri di suflitu ti mirachi! Erotismulu apridunatu, nispusu, ama duchitu! Unã mushuteatsã! Cadurlu ali Catrinã – isusita alu Socrat Buba – easti canda zuyrâpsitu di unu pictoru ditu Renesansã! U vedz, canda yii, cumu imnã, cumu adilji, cumu ti mutreashti cu oclji njirlji cari zurlusirã inima la gionji!
Catrina cari calcã-n cicioari adetea veaclji ali isuseari ditu sãrmãnitsã shi cadi tu vreari cu “xenlu”! Easti semnu ali emantsipariljei ditu chirolu mudernu di cari nitsi armãnjilji nu putea s-fugã!

Romanlu surpã pseftulu thimeljiu a theoriilor cari lj-aspunu armãnjilji ca “nomadz”, ca populu fãrã culturã, cari doarmi tu nishteari di identitati…
Ama Armãnjilji “suntu sândzãli latinu a Balcanlui” – cumu dzãtsi unu arbinesu cari lã studia folclorlu…
Luyursits di “alantsã” ca “vinits”, ca mileti tsi nu prindi s-aibã numã, tsi nu prindi s-lã si spunã cultura a loru tu vãrã museu…unã “natsiuni tsi durnjia”.
Cumu suntu vidzuts di „alantsã“? Multi antribãri ti unu populu cari daima bãnã tu Balcanu, cari thimiljiusi, mutã adãrãminti, canãoarã nu surpã!:

“Armãnjilji mash oili shtiu s-pascã. Shi s-facã unã cãrvani di cilimeanji!
Tsi sãnt aeshti oaminji, cari cându lj-ntreghi sh-elj singuri tsã dzãcu “nicã noi nu shtimu tsi himu?”
Câ tse eara altã soi?
Cã tse sã-nvishtea, plãndzea sh-cãnta altã soi?
Cã tse eara alinats tu munti shi lj-aspãrea a valiljei?
S-amintarã nomadz, icã s-featsirã ahtari?
U avea tu dãmarã sãndzãli a nomadismului, ama eara ma multu di zori di bãnari?
Câ tse alanti natsiunji lj-acljeamã “vlah” shi elj, ân sinea a loru, “armânji”?
Cãtu suntu tu banã sh-cãtu suntu tuchits tu alti natsiunji?
Lj-ariseashti sâ s-tucheascã, icã sã sheadã ahoryea?
Tsi l-ari data a alãntoru shi tsi ari loatã di la nãsh?
Ca tse limba a loru u grescu lishoru acasã, ama nafoarã u mãshcã cu dintsãlj?” 

Ta s-aflã apandasi la aesti antribãri, anvitsatlu arbinesu cãftã cãrtsâ ti Armãnji… Ama, nu aflã tsiva… mashi unã carti ascumtã, cu numa “Ni dzâsa mari”… cari avea nuntru caduri cu aruvaljili a unãi hoarã câdzutâ… Moscopolea! Dzâtsea tu carti: ”cã ãrmãnjilji icã Aromãnii, cumu lj-acljeamã tu limba a cãrtsãloru, au avutã tu chirolu ali Imperii Otomanã alfabetlu, sculia sh-bãsearica a loru. Cã multsâmea a lideriloru ali Renesantsa Arbineasã, cu Naum Vechilhagi n-capu, eara Armãnji. Cã-lj cãfta România ta s-lj lja, dicara âlj cljeamâ români, ama shi Gãrtsia, cã lj-acljeamã Grets… Canda easti ma ghini s-lj-anvãleascã negura, ashi cumu anvãleashti di anj Moscopolea.”

Romanlu priadus pi armâneashte di Andon Kristo

Unu directoru di museu sã-ntreabã: “Tsi lucru ari Moscopolea aoa? Ea easti albanezã!” Atselu cari cãfta apandasi la-ntribãrli di ma-ndzeanã, dzãsi: “Ma ninti easti a Armânjiloru. Unu locu easti ma multu atsiloru tsi u thimiljiusirã. Armânjilji u thimiljiusirã cu arãzboaili a loru.” 
Nu pots s-nu ducheshtsa empatia alu Thanas Medi ti fara a lui, unã soi di-nvirinari, ama sh-di pirifanji cãndu zburashti ti Armânji:
“S-pãrea canda Armãnjilji plãndzea ti tihia a loru cari sh-priimna rãdzãtinji arupti pitu munsãlji ditu Balcanu. Icã ti atseali cari vrea s-li avea, ama cari nu li-avura vãrnãoarã: unã streahã cari s-acljiamã patrie sh-unu semnu ta s-ti aleaga di alantsã sh-tsi s-acljeamã hlamburã.” 
Ama,fãrshirotslji au trei hlamburi ti numtã: aroshi, albastrã (njirlã) shi albã, “cu cãti unu meru plãntatu pi mãljeau di cãrligu”, ”ama eara mãrtirii cã lipsea unã hlamburã. Icã atselu semnu cari va sã spunea dheafuraua di alantsã”. Ashi s-aspunea Armãnjilji “ca unu populu cari nu ari tendintsa ti alumtã, ama ti numtsã.”
“Armãnjilji sh-di cara eara rãdzãtinji mãri arupti a Balcanlui, shidea ca cheatrã greauã anamisa di alantsã!”

Anvitsatlu arbinesu cari caftã apandasi la isturia a Armãnjiloru, bitiseashti cartea cu titlu “Armânjilji icã sãndzãli latinu a Balcanjiloru”shi cu aesti zboarã:
“Caplu a fãntãniljei a spârturãljei Armãnjiloru eara Balcanlu… aclo, tâsh tu mesea ali Arbinishii. Icã, dzãsã altã soi, aclo i-burea (s-bitisea) Toscãria sh-ahurhea Ghegãria. Factulu cã nitsi unu cicioru di armânu nu avea sãlãghitã rãdzãtinã tu spatslu ali Ghehãrii shi lãrdzimea a tindeariljei a loru tu locurli ditu Sud, lu fãtsea s-pistipseascã cã tse eara fapti tu chiro doauã Arbinishii. Unã cama moali sh-alantã cama asprã. Unã cama limbidã sh-alantã cama cuturburã.” 

Adyivãsinda romanlu alu Thanas Medi, nj-adushu aminti di unã multu uidusitã sintaymã cari urdina tu armãnami: “ARMÂNJLJI – IUTSIDO sh-IUVA”!
Unã carti mari, cu axii internatsiunalã shi cari, siyura, va s-hibã adusã sh-pi alti limbi.
Tora, tu soni, ndoaua zboara ti adutsearea pi armãneashti.
Andon Kristo bãgã mari copusu. Shtiu cã nu easti efcula s-aduts pi armãneashti cãrtsã anyrãpsiti tu limbi xeani shi, ma multu, cãrtsã cari au una mari axii litirarã. 
Mini putuiu s-aduchescu cartea, ama ti atsea cã shtiu niheama di grailu fãrshirutescu shi limba rumunã. Andon Kristo ufiliseashti multi zboarã rumuneshtsã, aca li-avemu a noasti… Aestu lucru mi cãrti ma multu.
Ghini va s-eara s-pitreacã armânipsearea shi la altsã scriitori armãnji…
Easti mari amãrtii cã nai ma multsã armãnji nu va u achicãseascã cartea. 
Eara ananghi shi di unu glosaru cu zboarãli fãrshiruteshtsã nicunuscuti di alantsâ armânji (yrãmusteanji, pindeanji) shi cari nu s-aflã tu lexicoanili di pãnã tora. 

Comentarii

Cele mai relevante

Nicolas Trifon

Scrie un comentariu…

2 réponses à “Thanas Medi : “Hiu Socrat Buba!” (unâ cronicâ di Kira Mantsu)”

  1. KIRA MANTSU a dit :

    KIRA MANTSU: aprukemu di la scriitoru musheati zboarâ di haristuseari:

    THANAS MEDI: „Ju falenderoj nga zemra Z. Kira Mantsu, për fjalët e ngrohta dhe vëmendjen e vazhdueshme treguar ndaj krijimtarisë sime. Veçanërisht, ndaj ”SOKRAT BUBËS… ”Fitoi romani për vllehët!”, shkrojtën gazetat shqiptare mes të tjerash, kur atij ju dha çmimi i Republikës, dhe unë ndjeva një krenari të veçantë.. Krenari për atë që isha dhe deri atëherë më vinte turp ta shprehja.Krenar se kisha bërë diçka për popullin tonë të panjohur e lënë në harresë, shpërndarë gjithandej trevave të Ballkanit. Një popull me rrënjë dhe pa rrënjë, me shtëpi dhe pa shtëpi, me histori dhe pa histori, me atdhe dhe pa atdhe; me kulturë, zakone e tradita dhe këto në grahmat e fundit të tyre. Është gjë e bukur të bësh diçka që populli yt, pasuria folklorike dhe gjuha jote të mbijetojë…. Dhe ju, bashkë me shumë vllehë të tjerë, këtë vazhdoni ta bëni prej vitesh, ndaj edhe u takon një falenderim i veçantë. Me ”SOKRAT BUBËN”, qoftë dhe me vonesë, unë sa u bëra me ju. U rreshtova mes atyre që u dhimbset populli i vetë dhe nuk duan që ai të humbas”

    (Tu limba românã: “Vă mulțumesc din inimă, Doamnă Kira Mantstu, pentru cuvintele călduroase și atenția continuă pe care le-ați arătat față de opera mea literară. Și intr-un mod particular, față de “SOKRAT BUBA”… “A câștigat romanul despre vlahi!”, a scris printre altele presa albaneză, atunci când romanului i-a fost acordat Premiul Național, iar eu am simțit o mândrie aparte…Mândrie față de ceea ce eram, iar până atunci îmi fusese rușine să exprim…Mândru, deoarece făcusem ceva pentru poporul nostru necunoscut și dat uitării, împrăștiat peste tot prin Balcani. Un popor cu rădăcini și fără rădăcini, cu casă și fără casă, cu istorie și fără istorie, cu patrie și fără patrie; cu cultură, tradiții și obiceiuri, dar și acestea în ultimele lor zvârcoliri. Este minunat să poți face ceva pentru ca poporul tău, tezaurul folcloric și limba ta să supraviețuiască…Și dumneavoastră, împreună cu alți vlahi, tot asta continuați să faceți de mulți ani de zile și de aceea meritați, toată prețuirea. Prin “SOKRAT BUBA”, chiar și cu întârziere, am procedat și eu ca dumneavoastră. Vă înscriu în rândurile celor pe care îi doare soarta propriului popor și nu doresc ca el să piară..” Traducere: Oana Anca Mihaela Glasu)

    Pi limba armãnã:
    „Haristuseri, doamnã Kira Mantsu ti zboarâli câldâroasi shi ti câshtiga tsi u spunji andicra di anyrâpserli a meali litirari. Shi, ma multu, ahoryea ti „Socrat Buba“. „Amintã romanlu ti Armãnji/Vlahi“ – anyrâpsea dzuarili ditu Arbinishii, cându romanlu apruke Premilu Natsiunalu shi mini dukiiu atumtsea unâ pirifanji ahoryea… Pirifanji ti atsea tsi earamu shi di cari, pãnã atumtsea, mi-arushunamu s-u spunu… Pirifanu ti atsea câ adraiu tsiva ti populu a meu nicunuscutu shi agârshitu, arâspânditu iutsido, tu Balcanu. Unu populu cu râdzâtinji shi fârâ râdzâtinji, cu casâ shi fãrâ casã, cu isturii shi fãrã isturii, cu patridhã shi fãra patridhã, cu culturã, adets, arãdz – ama, shi aesti, adzâ, tu-atsea ditu soni minari. Easti ti miraki s-pots s-adari tsiva ca populu a tãu, avearea a lui folcloricã, limba a lui s-nu kearã. Shi tini, deadunu cu altsâ armãnji, aestã adrats, niacumtinatu, shi tr-atsea vâ si pricadi mari tinjii. Cu “Socrat Buba”, acâ niheamâ amânatu, aestâ adraiu sh-mini ca voi…Vâ trecu tu aradha a atsiloru cari doru ti mira a popului a loru shi nu voru ca elu s-kearã.” )

  2. Albanofil a dit :

    Citat din articol si cartea lui Ionut Nistor: “Deşi problema aromână a fost invocată ca una principală, care a generat interesul României pentru zona albaneză, considerăm că scopul real al implicării româneşti a fost asigurarea unei poziţii privilegiate a Bucureştiului în Balcani, a unui statut de principală putere regională pentru România, pe fondul menţinerii celorlalte state din regiune în limitele teritoriale din 1912.”

    In afara de Bulgaria, ale carei limite teritoriale din 1912 au fost “modificate” de Romania prin furtul Cadrilaterului. De altfel, doar Bulgaria a platit pentru “nerespectarea” drepturilor aromanilor proprii, Serbia si Grecia nu au platit deloc (teritorial vorbind), desi acolo se aflau comunitati de aromani, mult mai numeroase decat cea a Bulgariei, in Serbia existand in plus si mult mai multi “daco-romani” decat in Bulgaria. Incepand cu 1913 Serbia fura o buna bucata din ceea ce este considerata a fi provincia istorica Macedonia (adica tot teritoriul actualului stat Macedonia de Nord), la care nu avea niciun drept istoric si nici etno-demografic (fiind locuita de bulgari, albanezi, turci, aromani etc.). Macedonia adevarata, initiala (antica) are foarte putine lucruri in comun (adica din punct de vedere teritorial) cu teritoriul Macedoniei de Nord dar multe popoare (nu numai slave) considera tot teritoriul acestei tari ca fiind geografic “macedonean”. In 1919 Serbia (sub forma Regatului sarbilor, croatilor si slovenilor”) este cadorisita si cu o parte din Banat, unde locuiau destul de multi “daco-romani”.

    “Chiar dacă acest proiect a eşuat, România a reuşit să-şi consolideze poziţia pe plan regional. Renunţarea la drepturile etniei aromâne a contribuit probabil într-un mod deloc neglijabil la succesul modest dar real al diplomaţiei române.”

    Acest succes acum nu mai exista. Se numeste/numea Cadrilaterul, care nu mai apartine Romaniei inca din indepartatul an 1940. Intre timp asimilarea (sarbizare sau bulgarizare) “daco-romanilor” din Timoc a inregistrat “progrese” importante, de vina fiind tot autoritatile romane care, in loc sa se concentreze pe romanizarea “vlahilor” din Timoc (multi dintre ei aveau si in perioada interbelica impresia ca sunt sarbi/bulgari) si pe obligarea Serbiei/Bulgariei sa le acorde drepturi nationale si sa nu-i mai deznationalizeze, eventual si sa-i “relocheze” in Romania (cine stie, poate si cu un “corectiv teritorial” in favoarea tarii noastre), au preferat sa se concentreze exclusiv pe aromani. Probabil frica de Bulgaria (care avea pretentii teritoriale la adresa Romaniei, ravnind la Dobrogea de Nord si o armata mult mai numeroasa decat cea romaneasca inainte de 1918-1920) precum si existenta unui inamic comun cu Serbia (Austro-Ungaria) i-a determinat pe guvernantii Romaniei de la inceputul secolului al 20-lea sa se prefaca ca se intereseaza de soarta romanilor si armanilor din Bulgaria, ignorandu-i insa, in acelasi timp pe “daco-romanii” din Serbia si, din 1913, si pe aromanii din Serbia.

    http://www.armanami.org/blog/ionut-nistor-problema-aromana-in-raporturile-romaniei-cu-statele-balcanice-1903-1913-o-reevaluare-critica-salutara-1/

Laisser une réponse