<\/p>\n\n\n\n
La aceast\u0103 \u00eentrebare, Vladimir Cre\u0163ulescu r\u0103spunde cu un da categoric \u00een teza sa de doctorat sus\u0163inut\u0103 la Bucure\u015fti \u015fi la Bordeaux publicat\u0103 luna trecut\u0103 \u00een limba francez\u0103 la editura l\u2019Harmattan cu titlul Etnicitate arom\u00e2n\u0103, na\u0163ionalitate rom\u00e2n\u0103 : construc\u0163ia discursiv\u0103 a unei identit\u0103\u0163i na\u0163ionale (1770-1878)<\/em>. Demonstra\u0163ia sa este departe de a fi conving\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n Autorul se prezint\u0103 de la \u00eenceput ca un partizan al teoriilor moderniste \u015fi constructiviste ale na\u0163iunii si se demarcheaz\u0103 de tradi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 care \u00ab caut\u0103 s\u0103 demonstreze rom\u00e2nitatea esen\u0163ial\u0103 a culturii \u015fi civiliza\u0163iei arom\u00e2ne \u00bb (p. 26). Reprezentan\u0163ii recen\u0163i ai acestei tradi\u0163ii cita\u0163i de V. Cre\u0163ulescu sunt : Matilda Caragiu Mario\u0163eanu et Nicolae Saramandu, Nicolae Serban Tana\u015foca, Gherghe Zbuchea, Manuela Nevaci, Emil T\u00eercomnicu, Iulia Wiso\u015fenschi, Nistor Bardu, Stoica Lascu et C\u0103t\u0103lin Alexa (p. 26). El precizeaz\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 arom\u00e2na e un dialect al limbii proto-rom\u00e2ne (p. 17), a\u015fa cum sus\u0163ine \u015fi \u00ab tradi\u0163ia \u00bb, \u00een timp ce pe plan interna\u0163ional unii lingvi\u015fiti consider\u0103, mai ales \u00eentr-o perspectiv\u0103 sociolingvistic\u0103, arom\u00e2na ca o limb\u0103 aparte. Un dubiu se instaleaz\u0103 de la \u00eenceput : desigur, Cre\u0163ulescu se demarcheaz\u0103 de esen\u0163ialism dar asta nu \u00eempiedic\u0103 ca \u00ab constru\u0163ia discursiv\u0103 \u00bb pus\u0103 de el \u00een valoare s\u0103 apar\u0103 ca un fel de aggiornamento<\/em> a temelor cultivate de tradi\u0163ia na\u0163ional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n Paginile cele mai interesante (pp. 27-53) sunt cele consacrate contribu\u0163iilor din ultimele decenii \u00een materie de filozofie, antropologie \u015fi politologie \u00een perspectiva \u00eentocmirii unui cadru interpretativ destinat cercet\u0103rilor autorului. Din p\u0103cate, categoriile propuse nu ne ajut\u0103 mult la \u00een\u0163elegerea realit\u0103\u0163ilor la care ele sunt aplicate. Ele nu fac de multe ori dec\u00e2t s\u0103 confirme sau s\u0103 formuleze \u00een termeni mai savan\u0163i idei care reies din corpusul prezentat. Mai grav, a perora pe tema etnicit\u0103\u0163ii arom\u00e2ne \u00een concep\u0163ia \u00ab elitelor intelectuale \u00bb de la Moscopole la sf\u00e2r\u015fitul secolului XVIII sau a evoca spre exemplu \u00ab existen\u0163a unei etnicit\u0103\u0163i arom\u00e2ne bine definite \u00eenc\u0103 din secolul X, cel t\u00e2rziu \u00bb (p. 51) \u00eenseamn\u0103 a te expune unor obiec\u0163ii bine \u00eentemeiate. <\/p>\n\n\n\n Autorul \u00ee\u015fi propune reconstituirea \u00een spa\u0163iu \u015fi \u00een timp (la Moscopole, \u00een Epir, iar pe urm\u0103 la Viena, Pesta sau Poznan, \u00eentre 1770 \u015fi 1830, \u015fi, \u00een fine, \u00een Tara rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi Moldova, odat\u0103 cu intrarea pe scen\u0103 a genera\u0163iei pa\u015fopti\u015ftilor) a \u00ab discursului identitar arom\u00e2no-rom\u00e2n \u00bb. <\/p>\n\n\n\n Cu pa\u015fopti\u015ftii rom\u00e2ni situa\u0163ia este relativ simpl\u0103 av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 scrierile lor privind arom\u00e2nii sunt suficient de explicite ca s\u0103 nu lase niciun dubiu asupra programului politic care va fi implementat ulterior de statul rom\u00e2n. <\/p>\n\n\n\n Alcum stau lucrurile cu scrierile \u015fi pozi\u0163ile adoptate de arom\u00e2nii balcanici \u00een contexul Imperiului otoman \u00eent\u00e2i iar mai apoi \u00een Europa central\u0103 unde unii dintre ei s-au stabilit. Trei factori \u00eentervin \u00een acest sens.<\/p>\n\n\n\n (1) Scrierile \u015fi documentele atestate istoric de care dispunem, prezentate de istoricul Max Demeter Peyfuss \u00een admirabila sa sintez\u0103 despre Chestiunea arom\u00e2neasc\u0103<\/em> (Bucure\u015fti, 1994, pp. 23-33) tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 de N.S. Tana\u015foca sunt desigur suficiente pentru ca s\u0103 ne facem o idee despre importan\u0163a unui centru comercial \u015fi cultural construit de arom\u00e2ni precum Moscopole, despre academia \u015fi imprimeria din aceast\u0103 metropol\u0103 balcanic\u0103, despre c\u0103rturarii care s-au ilustrat \u00een secolul XVIII si discipolii lor care s-au r\u0103sp\u00e2ndit dupa aceea \u00een Europa central\u0103. Scrierile \u015fi datele privind autorii lor de care dispunem, spune acela\u015fi Peyfuss sunt \u00een acela\u015fi timp suficient de rare \u015fi de \u00eempr\u0103\u015ftiate pentru ca importan\u0163a lor s\u0103 poat\u0103 fi exagerat\u0103 \u015fi pentru ca ele s\u0103 favorizeze interpret\u0103ri fondate pe ipoteze mai mult sau mai pu\u0163in coerente. <\/p>\n\n\n\n (2) Autorii rom\u00e2ni de origine arom\u00e2n\u0103 sunt cei care au studiat \u015fi comentat cel mai mult aceaste scrieri. Este vorba de Pericle Papahagi, Theodor Capidan, Anastase H\u00e2ciu, Victor Papacoste et Valentin Papahagi, ca s\u0103 ne referim numai la cei cita\u0163i de V. Cre\u0163ulescu. Perioada \u00een care ei au conceput articolele \u015fi c\u0103r\u0163ile lor pe aceast\u0103 tem\u0103 se \u00eentinde de la 1909 cand apare cartea lui P. Papahagi Scriitori arom\u00e2ni \u00een secolul XVIII : Cavalioti, Ucuta, Daniil<\/em> \u015fi \u00eenceputul anilor 1980, c\u00e2nd Valentin Papahagi termin\u0103 istoria sa despre rela\u0163ile \u00eentre arom\u00e2ni \u015fi dacorom\u00e2ni care va apare mai t\u00e2rziu. Cartea acestuia din urm\u0103 este scris\u0103 \u00een ajunul imploziei regimului comunist \u00een Rom\u00e2nia iar cele mai multe studii \u015fi c\u0103r\u0163i pe aceast\u0103 tem\u0103 sunt posterioare p\u0103cii de la Bucure\u015fti (august 1913) care \u00eenchide un ciclu din istoria arom\u00e2nilor din Balcani r\u0103ma\u015fi f\u0103r\u0103 un statut na\u0163ional definit \u00een statele care \u015fi-au \u00eemp\u0103r\u0163it ultimele teritorii administrate de otomani. Principala preocupare a acestor autori a c\u0103ror ata\u015fament pentru statul rom\u00e2n nu se va dezmin\u0163i niciodat\u0103, era de a l\u0103sa o urm\u0103, de a constitui un patrimoniu, de a salva un trecut considerat glorios \u00een condi\u0163ile \u00een care viitorul arom\u00e2nilor le ap\u0103rea iremediabil compromis.<\/p>\n\n\n\n (3) Cum procedeaz\u0103 V. Cre\u0163ulescu \u00een reconstituirea discursului identitar prezentat ca arom\u00e2no-rom\u00e2n, \u00een alte cuvinte arom\u00e2n mai \u00eent\u00e2i, adic\u0103 elaborat de arom\u00e2nii balcanici, mai ales de cei stabili\u0163i \u00een Europa central\u0103, \u015fi rom\u00e2n odat\u0103 cu interven\u0163ia decisiv\u0103 a frunta\u015filor rom\u00e2ni de la 48 \u00een trecerea definitiv\u0103 de la identitate etnic\u0103 arom\u00e2n\u0103 la na\u0163ionalitatea rom\u00e2n\u0103 ? Aspectul istoric propriuzis este de la bun \u00eenceput relativizat de V. Cre\u0163ulescu care \u00eel citeaz\u0103 pe Lucian Boia c\u00e2nd acesta scrie c\u0103 \u00ab Ceea ce numim noi istorie este de fapt discursul nostru despre istorie \u00bb (p. 35). Pe de alt\u0103 parte, \u00eentre \u00ab text \u00bb \u015fi \u00ab discurs \u00bb, V. Cre\u0163ulescu face diferen\u0163a urm\u0103toare : discursul \u00ab poate s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o multitudine de texte \u00een tmp ce textul individual nu este dec\u00e2t o realizare specific\u0103 \u015fi singular\u0103 a unui anumit discurs (p. 31). Pornind de la aceste considera\u0163ii, V. Cre\u0163ulescu reia a\u015fa cum se prezint\u0103 ele, inclusiv cu anumite exager\u0103ri \u015fi incoeren\u0163e, comentarile autorilor rom\u00e2ni de origin\u0103 arom\u00e2n\u0103 pomeni\u0163i mai sus pe care le interpreteaz\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd aceste interpret\u0103ri par s\u0103 valideze categoriile de etnicitate \u015fi na\u0163ionalitate stabilite ini\u0163ial. Ceea ce era ipotetic \u00een comentarile, \u015fi ele adesea speculative, ale unui autor precum Victor Papacostea c\u0103ruia \u00eei dator\u0103m explica\u0163iile cele mai subtile privind situa\u0163ia predecesorilor lui la Mocopole sau la Viena devine eviden\u0163\u0103 la V. Cre\u0163ulescu. \u00cen absen\u0163a oric\u0103rei \u00eencerc\u0103ri de contextualizare \u015fi a unui examen critic al surselor, at\u00e2t din perioada 1770-1830 c\u00e2t \u015fi din perioada 1909-1980, ca s\u0103 nu mai vorbim de acelea privind genera\u0163ie de la 1848, totul devine posibil iar discursul identitar arom\u00e2no-rom\u00e2n cap\u0103t\u0103 o coeren\u0163\u0103 tulbur\u0103toare. Cu un asem\u0103nea discurs construit artificial \u00eens\u0103 cu preten\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice nu suntem departe de discursul esen\u0163ialist tradi\u0163ional rom\u00e2nesc despre \u00ab rom\u00e2nii din sud \u00bb \u00eent\u00e2i salva\u0163i iar pe urm\u0103 abandona\u0163i de fra\u0163ii lor dacorom\u00e2ni\u2026 <\/p>\n\n\n\n (4) Descoperirea at\u00e2t de c\u0103tre arom\u00e2nii originari din Balcani instala\u0163i \u00een Europa central\u0103 c\u00e2t \u015fi de rom\u00e2nii veni\u0163i din Transilvania la Viena si mai ales la Pesta a oportunit\u0103\u0163ilor deschise de originilor lor \u00ab romane \u00bb datorit\u0103 originii latine a limbii vorbite de ei este \u00een centrul demonsta\u0163iei lui V. Cre\u0163ulescu. \u00cen aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire, at\u00e2t de productiv\u0103 pe plan intelectual \u015fi cu multiple consecin\u0163e, el vede mai ales triumful ideii \u00ab unit\u0103\u0163ii lingvistice \u015fi etno-na\u0163ionale a arom\u00e2nilor cu rom\u00e2nii \u00bb (p. 110). Pe alocuri, interpretarea abuziv\u0103 duce la gre\u015feli. \u00cen mai multe r\u00e2nduri el citeaz\u0103 Gramatica rom\u00e2n\u0103<\/em> a lui Boiangi publicat\u0103 \u00een 1813 la Viena (p. 133 et passim<\/em>) referindu-se la un articol al Matildei Caragiu Mario\u0163eanu din 1988. Ori, \u00een acest articol, lingvista insist\u0103 asupra faptului c\u0103 aceast\u0103 carte nu poate fi numit\u0103 dec\u00e2t Gramatica arom\u00e2n\u0103<\/em> ![1]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cen mod curios, un alt aspect, deloc neglijabil, este trecut cu vederea de autor. Plebiscitat \u00een Rom\u00e2nia, \u00ab discursul identitar arom\u00e2no-rom\u00e2n \u00bb nu a \u00ab prins \u00bb dec\u00e2t la o mic\u0103 parte dintre arom\u00e2ni, cei care s-au instalat cu timpul \u00een Rom\u00e2nia. Mai bine zis nu chiar la to\u0163i, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 unii dintre ei au cerut recent recunoa\u015fterea lor ca minoritate na\u0163ional\u0103, statut de care se bucur\u0103 arom\u00e2nii din Macedonia de Nord \u015fi Albania. Alfel spus, identitatea etnic\u0103 arom\u00e2n\u0103 nu este neap\u0103rat solubil\u0103 \u00een na\u0163ionalitatea rom\u00e2n\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n