{"id":1340,"date":"2018-09-13T12:14:18","date_gmt":"2018-09-13T11:14:18","guid":{"rendered":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/?p=1340"},"modified":"2018-09-21T16:48:22","modified_gmt":"2018-09-21T15:48:22","slug":"matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/","title":{"rendered":"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Aceast omagiu adus istoricului\u00a0Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0a fost trimis\u00a0de Matei Cazacu la simpozionul \u00ab\u00a0100 de ani \u00een Rom\u00e2nia, contribu\u0163iile arom\u00e2nilor\u00a0la patrimoniul rom\u00e2nesc \u00bb (coordonator lector univ. dr. Enache Tu\u015fa), care a avut loc \u00een cadrul \u00ab Zilelor culturii arom\u00e2ne\u015fti\u00a0\u00bb, edi\u0163ia XV, Constan\u0163a, 7-9 septembrie 2018. Textul complect o s\u0103 fie publicat\u00a0\u00een volumul de acte ale simpozionului.<\/em><\/p>\n

Cred ca sunt unul din cei mai vechi cunoscuti si prieteni ai lui Nicki (asa \u00eel numeam noi). Desi l-am frecventat destul de putin – mai ales \u00een vremea exilului meu de 17 ani – de fiecare data c\u00e2nd ne regaseam aveam senzatia de a continua o conversatie abia \u00eencheiata. C\u00e2ta vreme am fost elevi la liceul Spiru Haret din Bucuresti, aproape ca nu ne vedeam, at\u00e2t de mare este distanta pe care cinci ani de diferenta – \u00een favoarea lui – o pune \u00eentre copii si adolescenti, iar apoi \u00eentre adolescenti si tineri.<\/p>\n

Cunosteam mai bine pe parintii lui – Conu Gheorghe, un barbat masiv ca un urs, cu o voce tunatoare, mare fumator si amator de m\u00e2ncaruri bune. Domnul Gheorghe Tanasoca era unul din st\u00e2lpii consiliului parohial a bisericii Batistei (functie \u00eendeplinita mai apoi si de Nicki), unde tatal meu a slujit \u00eentre 1935 si 1983.\u00a0O data pe an, s\u00e2mbata sau duminica pe la orele 18, venea la noi acasa \u00een compania unui grup de domni \u00een v\u00e2rsta si foarte distinsi din categoria “fostilor” – era consiliul parohial – pentru a discuta diferite chestiuni si vota aprobarea bugetului pe anul precedent (quitus). Mama le oferea cafele si prajituri, uneori o sticla de coniac sau de vin, ba chiar si tigari americane. Conu Gheorghe, desi putin loquace, aprecia aceste “fineturi” care se dovedeau repede insuficiente pentru apetitul consilierilor. Prietenul meu Sandu, nepot de frate al lui, mi-a povestit ca unchiul sau avusese o tinerete zbuciumata : ca misit la Constanta si Istanbul, facea afaceri cu cereale, o activitate nu lipsita de emotii si pericole : o data, concurentii lui l-au aruncat \u00een mare \u00een urma unui conflict care risca sa devina o drama, deoarece victima nu stia sa \u00eenoate si a fost salvata doar in extremis de la \u00eenec.<\/p>\n

Conu Gheorghe mai avea doi frati care au reusit \u00een viata : cel mai mare, Nicolae, era reprezentantul firmei americane Dodge ale carei automobile le vindea la garajul sau de pe Stefan cel Mare. Mezinul, tatal bunului prieten al meu Sandu, era medic, doctor la spitalul Filantropia unde urmase profesorului sau Daniel Danielopolu, o mare personalitate a Rom\u00e2niei moderne.<\/p>\n

Gheorghe si Take Tanasoca au facut casatorii de prestigiu \u00een familiile arom\u00e2nesti Badralexe si Iotzu. mama lui Nicki, tanti Nela cum i se zicea, nascuta Badralexe, a fost una din cele mai inteligente, simpatice si cultivate persoane pe care le-am cunoscut vreodata : o distinsa profesoara de liceu, ea mi-a deschis capul pentru a \u00eentelege si aprecia structurile si frumusetea limbii rom\u00e2ne la care am fost un elev lamentabil p\u00e2na c\u00e2nd am luat meditatii cu ea si mi s-a dezlegat mintea si limba. De o bunatate si o amabilitate extrema, ea facea un curios contrast cu sotul ei, o personalitate total diferita : ai fi zis o caprioara si un urs… In orice caz, de la ea a mostenit Nicki extrema lui sensibilitate, combinata cu caracterul tumultuos si exploziv al tatalui sau (el \u00eensusi vorbea de “impulsivitatea firii ” sale).<\/p>\n

In fine, last but not least, Rodica (Dica), sora mai mica, a mostenit si ea calitatile mamei pe care le-a sublimat \u00eentr-o sinteza originala : excelenta eleva la toate materiile, premianta pe clasa la liceu, ea a ales calea stiintelor exacte, a urmat Politehnica si a devenit inginera. De ea ma leaga o sincera si profunda prietenie care dateaza din anul 1959 : aveam pe atunci 13 ani, eram pasionat de istorie si descoperisem biblioteca bunicului meu matern, preotul George I. Negulescu-Batiste (1873-1947) care sa pasionase pentru istoria Bucurestilor, a bisericilor sale si a famillilor boieresti care le construisera sau locuisera \u00een cartierul nostru, unul din cele mai selecte \u00eentre 1870 si al Doilea Razboi Mondial. Indemnat de mama, am participat la un concurs intitulat “Sa ne cunoastem cartierul” organizat de Muzeul municipal (azi de Istorie a orasului Bucuresti) recent redeschis \u00een Palatul Sutu, concurs care se adresa elevilor si studentilor \u00een perspectiva aniversarii a 500 de ani de la prima mentiune a Bucurestilor (1459). Subiectul ales era istoria cartierului Batiste, subiect care ma pasioneaza si azi, si care fusese \u00eendelung explorat de bunicul meu. Am compus deci o lucrare de c\u00e2teva zeci de pagini c\u00e2nd, catastrofa, ni s-a cerut sa o dam dactilografiata. Parintii mei nu aveau masina de scris – cele c\u00e2teva ale lor si ale bisericii, vechituri si adevarati monstri de otel, fusesera distruse si \u00eemprastiate \u00een natura de teama unei perchezitii cu ocazia arestarii tatii \u00een 1951. Atunci m-a salvat Dica : ea mi-a propus sa-mi dactilografieze “opera” pe care i-am dictat-o c\u00e2teva zile \u00een sir \u00een antreul apartamentului lor de pe strada Alexandru Sahia (fosta Polona si Gogu Cantacuzino, astazi Calderon). Dica scria si ea pe o masina antica, dar \u00eenvatase dactilografia care reprezenta o sursa de venit pentru o matusa care locuia cu ei.<\/p>\n

Aceste gesturi nu se uita si totdeauna ma \u00eentreb daca mi-am aratat toata recunostinta acestei fete care, cu trei ani mai mare , nici nu se uita la un pusti ca mine, dar a acceptat sa-si piarda vremea si sa se osteneasca pentru a ma ajuta.<\/p>\n

Dar sa revenim la Nicki care s-a nascut la 3 octombrie 1941, la nici un an de la nunta parintilor sai care se casatorisera \u00een noiembrie 1940, exact \u00een ziua cutremurului de pam\u00e2nt care a zguduit serios Bucurestiul. De unde Conu Gheorghe avea obiceiul sa spune : la nunta mea s-a cutremurat pam\u00e2ntul! A urmat, ca si Dica, liceul Spiru Haret unde a fost remarcat ca un bun elev pasionat, ca si mine, de istorie. La originea acestei \u00eenclinari se afla acelasi profesor , Constantin Necsulescu, un om \u00eenalt, blond aproape alb si extrem de manierat, totdeauna \u00eembracat cu \u00eengrijire ba chiar eleganta. Profesor de moda veche, cu un doctorat \u00een filologie clasica de la Heidelberg, Necsulescu era un dascal excelent care ne tinea lectii de neuitat. El l-a \u00eencurajat pe Nicki (ca si pe mine) sa facem Istoria si astfel Nicki a dat examen si a fost primit cu note maxime la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti. Bucuria lui si aa familiei a fost \u00eensa de scurta durata Facultatea de Istorie era, \u00een acei ani de glaciatiune politica (1959), \u00een fruntea frontului ideologic (alaturi de Filosofie) si multi profesori erau comunisti ignari obsedati de lupta de clasa, de puritatea ideologica si alte baliverne. Au observat deci ca \u00een autobiografia care \u00eensotea dosarul candidatului, acesta precizase ca parintii lui nu posedasera fabrici, uzine sau mosii \u00eenainte de 23 august 1944. Unul mai istet a descoperit \u00eensa ca Nicolae Tanasoca, unchiul lui Nicki, \u00eesi intitulase firma “Nicolae Tanasoca si fratii”, drept care bietul Conu Gheorghe a fost tratat de exploatator el poporului, burghez reactionar, etc. Degeaba a explicat bietul baiat ca titulatura era doar de forma, sentinta a fost capitala : exmatricularea din facultate. Aceasta se petrecea pe la sf\u00e2rsitul anului I si putea avea drept consecinta recrutarea \u00een armata ca soldat prost pe un an si jumatate sau chiar 2 ani.<\/p>\n

Singura solutie era sa intre la o alta facultate p\u00e2na \u00een octombrie, c\u00e2nd se numara bobocii, adica viitorii soldati. Si asa, mi-a povestit Nicki, a \u00eenvatat greceste si latineste bine \u00eentr-o vara de neuitat, s-a prezentat la concurs si a reusit sa intre la filologie clasica printre primii. Privita retrospectiv, aceasta patanie a avut o parte buna, chiar foarte buna. Intr-adevar, la Istorie Nicki si-ar fi pierdut o groaza de vreme cu cursuri de marxism-leninism si economie politica, istoria miscarii muncitoresti internationale si altele, predate de cadre didactice mediocre sau chiar nule. Profesorii buni erau cei de la Istorie veche – Dumitru Tudor si Dionisie Pippidi, oarecum si Emil Condurachi (arheolog de aeroport ale carui cursuri erau predate \u00een lungile sale absente de asistenti si conferentiari bine pregatiti). La istoria medie universala era Mihai Berza de care Nicki s-a legat foarte mult, admir\u00e2ndu-i eruditia si eleganta expunerilor. In schimb, istoria moderna si mai ales cea contemporana erau, cu una sau doua exceptii, mai mult propaganda, \u00een timp ce adevaratii specialisti erau cantonati \u00een domeniul stiintelor auxiliare.<\/p>\n

Pentru Nicki, filologia clasica a \u00eensemnat achizitionarea celor mai bune instrumente de lucru pentru studiul istoriei antice si medievale universale dar si rom\u00e2nesti, discipline si instrumente de lucru care lipseau multor arheologi (porecliti “ciobologi”) si istorici medievisti. In afara Facultatii de istorie, el a frecventat c\u00e2tiva excelenti specialisti \u00een istorie ca unchiul sau, Victor papacostea, profesorul Alexandru Elian si, desigur, Serban Papacostea, care valorau mai mult dec\u00e2t toata facultatea de istorie la un loc. De la ei a \u00eenvatat si necesitatea de a scrie clar si concis, un \u00eenvatam\u00e2nt care cadea pe un teren fertil pregatit de mama lui, profesoara de rom\u00e2na si excelenta pedagoaga.<\/p>\n

A avut si norocul (dar \u00een primul r\u00e2nd meritul) sa fie remarcat de profesorul Mihai Berza, un bun istoric dar steril (a scris foarte putin) si care fusese numit \u00een 1963 director al nou \u00eenfiintatului Institut de studii sud-est europene, avatar al celui creat si condus de Nicolae Iorga \u00een 1914, apoi de Victor Papacostea \u00een anii ’30-’40. Si asa, \u00een 1964, Nicki a fost angajat ca cercetator la acest institut caruia i-a devenit si director \u00een ultimii ani ai vietii. Aici, \u00eencacdrul superb al unei case boieresti de pe strada I.C. Frimu (azi Henri Coanda, pare-mi-se), \u00eenconjurat de colegi bine pregatiti, \u00eentr-o atmosfera de emulatie reciproca, si-a format el personalitatea stiintifica si s-a afirmat ca un bun filolog clasic dublat de un istoric al Bizantului, al lumii bizantine si balcanice\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 si al culturii ei.<\/p>\n

Institutul avea – si are – vocagtie de a colabora cu toate institutiile cu profil similar din Balcani, din Rusia si, desigur, din lumea occidentala. Creat \u00een 1962-3 \u00eentr-un moment de deschidere al Rom\u00e2niei catre exterior si \u00een speta catre vecinii sai balcanici. La care se adaugau Grecia, Turcia si Iugoslavia, p\u00e2na atunci “terra incognita” pe plan cultural deoarece considerate ostile lagarului comunist. El era reprezentantul local al Asociatiei internationale de studii sud-est europene pusa sub egida UNESCO, gazduita de institut si aflata sub controlul vigilent al Securitatii care numea pe contabilul si pe secretarul ei (multi ani Virgil C\u00e2ndea, neobositul secretar al asociatiei Rom\u00e2nia, bratul cultural al Securitatii si ea). In institut, soferul directorului era mai mare peste securisti, el era acela care accelera formalitatile de calatorie \u00een strainatate, de obtinere de burse, si tot el aducea pasapoartele cercetatorilor direct de la Militia pasapoartelor din vecinatate.<\/p>\n

O \u00eent\u00e2mplare dezagreabila pentru el din acei ani a fost \u00eencercarea Securitatii de a-l racola ca informator, lucru pe care Nicki l-a refuzat cu \u00eend\u00e2rjire, ceea ce l-a costat o zi sau poate mai multe de arest, eventual si c\u00e2tiva pumni sau lovituri, cum a patit fratele meu \u00een circumstante asemanatoare. Nicki nu mi-a vorbit niciodata despre acest episod pe care \u00eel cunosc de la profesorul Necsulescu care mi l-a povestit, furios si indignat, o data c\u00e2nd ne-am \u00eent\u00e2lnit pe strada. Profesorul era furios deoarece arestarea lui Nicki era urmarea directa a prezentei lui la un fel de cenaclu pe care Necsulescu \u00eel organiza la el acasa cu c\u00e2tiva fost elevi de la liceu. Indignarea \u00eei venea din \u00eentrebarile pe care securistii le pusesera lui Nicki la \u00eenceputul conversatiei : “De ce nu-ti place Caragiale ?”, o parere pe care el nici nu o \u00eempartasea cu Necsulescu, un om deosebit dar complet lipsit de umor (martori de \u00eencredere mi-au spus ca era copil din flori al regelui Ferdinand).<\/p>\n

Euforia \u00eenceputurilor a durat c\u00e2t “dezghetul” politic tolerat de Ceausescu si \u00eenlocuit, dupa 1971, cu o noua glaciatiune. Nu cunosc detalii asupra vietii lui Nicki din acei ani, afara de casatoria cu colega sa Anca Iancu, fiica scriitoarei Ioana Postelnicu, o tovarase de viata alaturi de care a cunoscut fericirea si armonia unui camin, din pacate lipsit de copii. Dar ceea ce cunosc este starea lui de spirit din octombrie 1981 c\u00e2nd ne-am \u00eent\u00e2lnit la Viena, la un congres international de studii bizantine. Eu venit de la Paris cu masina, el de la Bucuresti cu trenul, ne-am regasit cu totul \u00eent\u00e2mplator pe o banca din parcul castelului Hofburg. Bietul om era descompus, sub imperiul unor mari emotii, cu nervii la pam\u00e2nt, vorbea tare si fara \u00eentrerupere, povestindu-mi mizeriile pe care le suferise pentru a putea participa, cu banii lui, la congres, c\u00e2nd delegatia oficiala rom\u00e2na numara trei persoane mai putin calificate dec\u00e2t el \u00een bizantinologie, ca si \u00een cunoasterea limbii grecesti : Emil Condurachi, nelipsit din toate comitetele si de la toate congresele din Occident, Razvan Theodorescu, devenit si el istoric de aeroport, \u00eenfine Eugen Stanescu, profesor universitar fara bacalaureat dar cu pile comuniste, fost cronicar la “Sportul popular” si istoric improvizat.<\/p>\n

Nicki mi-a vorbit si de alte dificultati ale lui, dar marturisesc ca le-am uitat, afara de frustrarea sa de a nu primi burse si stagii \u00een Occident sau \u00een Grecia, avantaje de care benediciau altii mai tineri si mai putin bine pregatiti, dar “cu rude la Ierusalim”. Dar atunci, \u00een 1981, marea preocupare era penuria de bunuri si m\u00e2ncare, mizerie care lovea mais ales \u00een parintii lui. Singurul amanunt de care \u00eemi amintesc poate parea neimportant ba chiar scabros : Nicki cauta sa cumpere de la Viena un colac si capac de closet, bunuri de negasit \u00een Rom\u00e2nia si care par ceva marunt, dar ia \u00eencercati sa va lipsiti de el!<\/p>\n

Dupa 1990, c\u00e2nd am revenit \u00een tara dupa 17 ani de exil, l-am regasit pe Nicki neschimbat : todeauna amator de o conversatie amicala, de o tigare si de un vin bun, curios sa afle noutati dar mai ales preocupat de studiile si cercetarile sale. Am simtit totusi la el o oarecare tristete, o melancolie legata desigur de v\u00e2rsta : era acum prea batr\u00e2n (avea 50 de ani) pentru a mai beneficia de bursele de studii, de doctorat sipost-doctorat \u00een Occident generos oferite \u00een acei ani de tarile europene, burse care reveneau, iarasi, colegilor mai tineri! Aceasta tainica suferinta (caci era reala), o ascundea cu pudoarea obisnuita, caut\u00e2nd compensatii \u00een publicatii si participari la congrese si simpozioane. Ajuns la acest subiect, pot spune ca doua au fost principalele directii de studii si cercetari care l-au preocupat o viata \u00eentreaga si l-au consacrat ca pe un istoric serios, unul din cei mai valorosi ai generatiei sale, de o mare eruditie, cu un vast orizont de cunostinte si, last but not least, cu talent pentru stil, pentru forma clara si armonioasa – desigur o mostenire materna. Cele doua directii sunt trecutul arom\u00e2nilor si istoria si literatura Bizantului.<\/p>\n

Prima si cea mai importanta, cea mai apropiata de sufletul lui, a fost studierea trecutului arom\u00e2nilor, a romanitatii orientale (N. Iorga), stramosii sai si ai familiei sale. Cunoasterea profunda a limbilor greaca si latina i-a permis incursiuni continue \u00een acest trecut, din cele mai vechi timpuri si p\u00e2na \u00een contemporaneitate, at\u00e2t pe plan filologic, c\u00e2t si literar si istoric. Asa se explica cercetarile sale despre lexicul de origine latina din limba greaca \u00een secolele 6-10, adica exact epoca de formare a poporului rom\u00e2n dar si a arom\u00e2nilor ; asa se explica studiile si traducerile din autorii bizantini (dintre care multi au vorbit despre “vlahi”); asa se explica “v\u00e2narea” mentiunilor despre vlahi \u00een izvoarele bizantine. Colaborarea cu Alexandru Elian, cel mai de seama bizontinist rom\u00e2n din generatia urmatoare celei a marilor Vasile Grecu si Nicolae Banescu, i-a permis sa se afirme cu autoritate \u00een aceasta disciplina prin publicarea a doua masive volume de Fontes historiae daco-romanae, vol. 3 si 4 (scriitori bizantini din secolele 4-165, Bucuresti 1975 si 1982). A colaborat la editia operei istorice a Anei Comnena si a povestirii anonime despre Dighenis Akritas. De altfel, prima sa carte, “Literatura Bizantului. Studii. Antologie si traduceri” (1971) \u00eel consacrase ca atare, ca si un mare articol despre “Nicolae Iorga – istoric al literaturii bizantine” (1971).<\/p>\n

In aceeasi ordine de idei, s-a straduit sa smulga din uitare operele \u00eenaintasilor sai \u00een domeniul studiilor despre arom\u00e2ni – George Murnu (1984), Victor Papacostea (1983), Gheorghe Carageani (1999), Emil Oprisanu (autor al unui studiu despre Rom\u00e2nii de peste hotare, text din 1945 editat \u00een 2014). A scris si despre ei – “Balcanologi si bizantinisti rom\u00e2ni” (2002)- si a publicat Documentele redesteptarii macedorom\u00e2ne adunate de Victor Papacostea si Mihai Regleanu (2012).<\/p>\n

Un scurt flirt cu politica i-a dat ocazia sa contribuie cu o masiva prefata la editia scrierilor lui Gheorghe (Guta) Tatarascu (1996) si sa editeze amintirile si alte texte ale lui Take Ionescu (2005).<\/p>\n

Nu pot face aici o enumerare si o discutie a operei sale : am citat principalele sale carti, dar numeroasele articole si comunicari au aparut str\u00e2nse \u00een doua volume : “Bizantul si rom\u00e2nii” (2003) si “Unitate romanica si diversitate balcanica. Contributii la istoria romanitatii balcanice” (2004, \u00een colaborare cu sotia sa).<\/p>\n

Pentru meritele sale stiintifice, Nicki Tanasoca a fost ales \u00een 2009 director al Institutului de studii sud-est europene, succed\u00e2nd lui Paul Henri Stahl, o distinctie binemeritata care ar fi trebuit , \u00een mod normal, sa-i aduca si alegerea ca membru al Academiei Rom\u00e2ne asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu toti predecesorii sai. Nu a fost sa fie, o dovada \u00een plus a independentei si demnitatii sale.<\/p>\n

In 2010 a organizat festivitata marc\u00e2nd centenarul institutului creat de Nicolae Iorga, Vasile P\u00e2rvan si Gheorghe Murgoci, la care a prezentat o remarcabila comunicare “De la institutul pentru studiul Europei sud-orientale la institutul de studii sud-est europene”.<\/p>\n

A avut bucuria sa constate respectul si admiratia colegilor si prietenilor rom\u00e2ni si straini care i-au oferit \u00een 2012 un frumos volum omagial : Polychronion. Profesorului Nicolae-Serban Tanasoca la 70 de ani. Era \u00een puterea v\u00e2rstei si si-a continuat activitatea stiintifica \u00een ritm sustinut : am numarat astfel si am constatat ca \u00een 2013 a prezentat nu mai putin de 8 conferinte la Korca, \u00een Albania, Zagreb, Bucuresti si m\u00e2nastirea Putna.<\/p>\n

L-am vazut ultima oara \u00een toamna anului 2016 la liceul nostru c\u00e2nd am lansat cartea “Povestea generatiei noastre. De la monarhie la democratie. Liceul Spiru Haret 1944-1964 , cu o prefata de Andrei Plesu. Ii oferisem cartea imediat dupa aparitie si l-am invitat sa prezideze ceremonia alaturi de noi, cei trei autori principali, \u00een fata unui public de elevi si fosti elevi – cel ma batr\u00e2n avea 85 de ani. L-am gasit cam obosit si \u00eeng\u00e2ndurat, dar s-a \u00eenviorat reamintindu-si anii tineretii noastre petrecuti pe bancile acstei scoli. Interventia lui a fost lunga – cam o jumatate de ora – dar plina de miez, de substanta, si impregnata , cum era si normal, de o mare nostalgie. Un fel de c\u00e2ntec de lebada, as zice astazi.<\/p>\n

A fost ultima data c\u00e2nd l-am vazut ; peste c\u00e2teva luni aflam cu \u00eent\u00e2rziere vestea decesului pe care nu-l prevazusem deloc. Am avut tousi m\u00e2ng\u00e2ierea sa fiu la Bucuresti la parastasul de 40 de zile, ocazie pentru numerosii participanti de a evoca personalitatea prietenului si savantului care a fost Nicolae-Serban Tanasoca.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aceast omagiu adus istoricului\u00a0Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0a fost trimis\u00a0de Matei Cazacu la simpozionul \u00ab\u00a0100 de ani \u00een Rom\u00e2nia, contribu\u0163iile arom\u00e2nilor\u00a0la patrimoniul rom\u00e2nesc \u00bb (coordonator lector univ. dr. Enache Tu\u015fa), care a avut loc \u00een cadrul \u00ab Zilelor culturii arom\u00e2ne\u015fti\u00a0\u00bb, edi\u0163ia XV, Constan\u0163a, 7-9 septembrie 2018. Textul complect o s\u0103 fie publicat\u00a0\u00een volumul de acte ale simpozionului.<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_monsterinsights_skip_tracking":false,"_monsterinsights_sitenote_active":false,"_monsterinsights_sitenote_note":"","_monsterinsights_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-1340","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-habari-news"],"yoast_head":"\nMatei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0 - TRA ARMANAMI<\/title>\n<meta name=\"robots\" content=\"index, follow, max-snippet:-1, max-image-preview:large, max-video-preview:-1\" \/>\n<link rel=\"canonical\" href=\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/\" \/>\n<meta property=\"og:locale\" content=\"en_US\" \/>\n<meta property=\"og:type\" content=\"article\" \/>\n<meta property=\"og:title\" content=\"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0 - TRA ARMANAMI\" \/>\n<meta property=\"og:description\" content=\"Aceast omagiu adus istoricului\u00a0Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0a fost trimis\u00a0de Matei Cazacu la simpozionul \u00ab\u00a0100 de ani \u00een Rom\u00e2nia, contribu\u0163iile arom\u00e2nilor\u00a0la patrimoniul rom\u00e2nesc \u00bb (coordonator lector univ. dr. Enache Tu\u015fa), care a avut loc \u00een cadrul \u00ab Zilelor culturii arom\u00e2ne\u015fti\u00a0\u00bb, edi\u0163ia XV, Constan\u0163a, 7-9 septembrie 2018. Textul complect o s\u0103 fie publicat\u00a0\u00een volumul de acte ale simpozionului.\" \/>\n<meta property=\"og:url\" content=\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/\" \/>\n<meta property=\"og:site_name\" content=\"TRA ARMANAMI\" \/>\n<meta property=\"article:published_time\" content=\"2018-09-13T11:14:18+00:00\" \/>\n<meta property=\"article:modified_time\" content=\"2018-09-21T15:48:22+00:00\" \/>\n<meta name=\"author\" content=\"Editeur\" \/>\n<meta name=\"twitter:card\" content=\"summary_large_image\" \/>\n<meta name=\"twitter:label1\" content=\"Written by\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data1\" content=\"Editeur\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:label2\" content=\"Est. reading time\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data2\" content=\"16 minutes\" \/>\n<script type=\"application\/ld+json\" class=\"yoast-schema-graph\">{\"@context\":\"https:\/\/schema.org\",\"@graph\":[{\"@type\":\"WebPage\",\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/\",\"url\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/\",\"name\":\"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0 - TRA ARMANAMI\",\"isPartOf\":{\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#website\"},\"datePublished\":\"2018-09-13T11:14:18+00:00\",\"dateModified\":\"2018-09-21T15:48:22+00:00\",\"author\":{\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#\/schema\/person\/ad77560a1599935b2285ac8a40e4cf91\"},\"breadcrumb\":{\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/#breadcrumb\"},\"inLanguage\":\"en-US\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"ReadAction\",\"target\":[\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/\"]}]},{\"@type\":\"BreadcrumbList\",\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/#breadcrumb\",\"itemListElement\":[{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":1,\"name\":\"Home\",\"item\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/\"},{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":2,\"name\":\"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0\"}]},{\"@type\":\"WebSite\",\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#website\",\"url\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/\",\"name\":\"TRA ARMANAMI\",\"description\":\"Habari di la armanj luati sh'la armanj dati\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"SearchAction\",\"target\":{\"@type\":\"EntryPoint\",\"urlTemplate\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/?s={search_term_string}\"},\"query-input\":{\"@type\":\"PropertyValueSpecification\",\"valueRequired\":true,\"valueName\":\"search_term_string\"}}],\"inLanguage\":\"en-US\"},{\"@type\":\"Person\",\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#\/schema\/person\/ad77560a1599935b2285ac8a40e4cf91\",\"name\":\"Editeur\",\"image\":{\"@type\":\"ImageObject\",\"inLanguage\":\"en-US\",\"@id\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#\/schema\/person\/image\/\",\"url\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/761ad11672a7683bd0716727a6d2194cdbca97ae70d1f58d1e090e55c4007ae7?s=96&d=mm&r=g\",\"contentUrl\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/761ad11672a7683bd0716727a6d2194cdbca97ae70d1f58d1e090e55c4007ae7?s=96&d=mm&r=g\",\"caption\":\"Editeur\"},\"url\":\"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/author\/editeur\/\"}]}<\/script>\n<!-- \/ Yoast SEO plugin. -->","yoast_head_json":{"title":"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0 - TRA ARMANAMI","robots":{"index":"index","follow":"follow","max-snippet":"max-snippet:-1","max-image-preview":"max-image-preview:large","max-video-preview":"max-video-preview:-1"},"canonical":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/","og_locale":"en_US","og_type":"article","og_title":"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0 - TRA ARMANAMI","og_description":"Aceast omagiu adus istoricului\u00a0Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0a fost trimis\u00a0de Matei Cazacu la simpozionul \u00ab\u00a0100 de ani \u00een Rom\u00e2nia, contribu\u0163iile arom\u00e2nilor\u00a0la patrimoniul rom\u00e2nesc \u00bb (coordonator lector univ. dr. Enache Tu\u015fa), care a avut loc \u00een cadrul \u00ab Zilelor culturii arom\u00e2ne\u015fti\u00a0\u00bb, edi\u0163ia XV, Constan\u0163a, 7-9 septembrie 2018. Textul complect o s\u0103 fie publicat\u00a0\u00een volumul de acte ale simpozionului.","og_url":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/","og_site_name":"TRA ARMANAMI","article_published_time":"2018-09-13T11:14:18+00:00","article_modified_time":"2018-09-21T15:48:22+00:00","author":"Editeur","twitter_card":"summary_large_image","twitter_misc":{"Written by":"Editeur","Est. reading time":"16 minutes"},"schema":{"@context":"https:\/\/schema.org","@graph":[{"@type":"WebPage","@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/","url":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/","name":"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0 - TRA ARMANAMI","isPartOf":{"@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#website"},"datePublished":"2018-09-13T11:14:18+00:00","dateModified":"2018-09-21T15:48:22+00:00","author":{"@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#\/schema\/person\/ad77560a1599935b2285ac8a40e4cf91"},"breadcrumb":{"@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/#breadcrumb"},"inLanguage":"en-US","potentialAction":[{"@type":"ReadAction","target":["http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/"]}]},{"@type":"BreadcrumbList","@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/matei-cazacu-omagiu-colegului-nicolae-serban-tanasoca\/#breadcrumb","itemListElement":[{"@type":"ListItem","position":1,"name":"Home","item":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/"},{"@type":"ListItem","position":2,"name":"Matei Cazacu : Omagiu colegului Nicolae-\u0218erban Tana\u0219oca\u00a0"}]},{"@type":"WebSite","@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#website","url":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/","name":"TRA ARMANAMI","description":"Habari di la armanj luati sh'la armanj dati","potentialAction":[{"@type":"SearchAction","target":{"@type":"EntryPoint","urlTemplate":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/?s={search_term_string}"},"query-input":{"@type":"PropertyValueSpecification","valueRequired":true,"valueName":"search_term_string"}}],"inLanguage":"en-US"},{"@type":"Person","@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#\/schema\/person\/ad77560a1599935b2285ac8a40e4cf91","name":"Editeur","image":{"@type":"ImageObject","inLanguage":"en-US","@id":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/#\/schema\/person\/image\/","url":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/761ad11672a7683bd0716727a6d2194cdbca97ae70d1f58d1e090e55c4007ae7?s=96&d=mm&r=g","contentUrl":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/761ad11672a7683bd0716727a6d2194cdbca97ae70d1f58d1e090e55c4007ae7?s=96&d=mm&r=g","caption":"Editeur"},"url":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/author\/editeur\/"}]}},"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1340","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1340"}],"version-history":[{"count":8,"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1340\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1352,"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1340\/revisions\/1352"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1340"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1340"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.armanami.org\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1340"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}